Știi nopțile alea în care lucrezi până târziu și apoi trebuie să te scoli devreme pentru a lucra un pic mai mult?
Știi diminețile alea în care îți vin în minte doar statusuri pasiv-agresive? Când nimic nu-ți convine și nici măcar de somn nu ai chef?
Asta e una dintre acele dimineți. Ar trebui să fie o zi frumoasă, căci azi e și o minisărbătoare personală, dar nu e. Afara e martie, e frig, e zăpadă. De ce avem zăpadă în martie?!
Persoanele optimiste și binedispuse din DNA ar spune “Hai, gândește-te la ceva frumos, ceva care-ți place și totul o să fie bine. Ai puterea să-ți schimbi ziua prin atitudine!” Mda. Aș avea puterea asta dacă aș avea cafea. Sau ceaiul Ispira Raiului. Am avut un pachețel, l-am terminat acum săptămâni și nu am mai apucat să îmi iau altul. De lene! Și uite că asta e o zi în care aș avea mare mare nevoie de el. Mirosul ăla demențial de nugă și ceai negru….Luate separat ingredientele astea nu spun mare lucru și nici nu miros “wow”. Dar împreună….mmm! E genul ăla de ceai care te marchează, genul de gust de care îți aduci aminte peste ani și ani. “Mirosurile copilariei”, cum spune o vorbă care place atât de mult la atât de mulți încât nu mai vrei să o auzi.
Dar dimineața asta este o dimineată proastă. Pentru că în loc de Ispita raiului am un ceai negru vrac. Și nici măcar ingredientele pentru un ceai masala nu le am.
Later edit: Mi-am ars omleta….