Renumit ca ceai dar si ca indispensabil condiment in preparatele asiatice, ghimbirul este o planta cu totul aparte, care se bucura de o popularitate mare pe toate continentele globului.
Haideti sa vedem impreuna de unde anume a pornit traditia sa si s-a inradacinat in trusa cu condimente a atator bucatarii. Istoria sa incepe aproximativ in secolul 6 i.e.n. In acea perioada ghimbirul a fost descoperit crescand in salbaticie si a inceput sa fie folosit de chinezi si de indieni in condimentarea preparatelor.
Inca foarte devreme acestia au recunoscut efectele benefice ale ghimbirului si l-au inclus in prepararea leacurilor traditional chinezesti si ayurvedice. Cateva secole mai tarziu vestea sa a inceput sa circule in toate directile. Prin comercianti arabi planta a patruns usor in zona marii mediteraneene. De acolo ea a fost purtata prim intreg Imperiul Roman si mai departe pana in adancurile Europei. Astfel, in anul 1390 la curtea regala a Angliei avem prima aparitie a unei carti cu retete continand ghimbir.
In momentul prezent ghimbirul este cultivat in regiunile din India, China si Nigeria. In timp ce plantatiile din India satisfac exclusiv cererea interna, China a devenit cel mai mare exportator de ghimbir din lume, iar planta gasita de noi in magazine provine, de obicei, tot din China.
Traditia ceaiului de ghimbir
In India, cunoscut ca „adarak” (denumirea Sanscrita si Hindi), ghimbirul este un element indispensabil din celebrul masala chai. Mai multe despre traditia acestui ceai in orasul Bombay v-am povestit intr-un articol trecut, iar o reteta gustoasa avem notata aici. In Filipine ghimbirul poarta denumirea de „salabat” si este folosit pentru prepararea unei bauturi calde si condimentate, consumata mai ales in lunile reci ale anului. In SUA si Europa raspandirea plantei ca ceai se datoreaza in mare parte comerciantilor de ceai si cercetatorilor din ultimul secol, acestia au confirmat din punct de vedere stiintific nenumaratele beneficii ale ghimbirului pentru organism.
Aroma si beneficii
Caracteristic ghimbirului este gustul usor picant. Acesta se datoreaza continutului unei substante numita gingerol, care este totodata responsabila pentru efectele benefice pentru sanatate. Structura chimica si efectul gingerolului sunt asemanatoare aspirinei. Asta inseamna ca ghimbirul impiedica acumularea de trombocite, reducand riscul unui blocaj al vaselor de sange si riscul de aparitie a arterosclerozei. In plus gingerol actioneaza si asupra sistemului digestiv, ameliorand durerile, crampele intestinale si senzatia de greata. Gingerolul nu este afectat de fierbere si preparare decat intr-o mica masura, ceaiul de ghimbir ramanand foarte eficient pentru toate cele enumerate mai sus.
Ghimbirul este un tovaras de nadejde si atunci cand suntem pricopsiti cu o raceala, studii dovedind ca planta sustine direct intarirea sistemului imunitar. In cazul durerilor de gat ghimbirul este eficient intrucat lichefiaza repede mucusul depus pe gat eliberand astfel caile respiratorii.
Dar chiar si cand nu suntem raciti sau bolnavi, ci pur si simplu ne-am saturat de viscolele iernatice, ghimbirul se dovedeste a fi un ajutor de nadejde. O cana de ghimbir ne pune in miscare circulatia sangelui, acest efect alaturi de gustul sau picant ajuta sa ne incalzim si sa nu ne mai lasam afectati de frigul iernii.
Recomandari
V-am deschis apetitul pentru un ceai de ghimbir? Va recomandam cu mare drag cateva ceaiuri gustoase cu ghimbir:
- Ceai de plante Terra The Tulsi – O infuzie veche aurvedica cu frunze de tulsi, cocos, ghimbir, cardamom, batonase de scortisoara si nenumarate alte condimente indiene
- Ceai verde Sencha cu ghimbir si lamaie – combinatia ceai + ghimbir + lamaie este una dintre cele mai populare in lume. Se lasa completata si de un strop de miere.
- Chai negru specific indian – o adevarata masala de ceai negru indian cu bucatele de ghimbir, cuisoare, nucusoare, scortisoara, fenicul si anason. 3 minute este timpul de infuzare recomandat, pentru o aroma mai puternica se poate insa lungi cu inca 2-3 minute in plus.
- Ceai rooibos „Rasarit Tropical” – o alta planta ce se impleteste de minune cu ghimbirul este tufa de rooibos. Aceasta infuzie contine cele doua ingrediente, alaturi de batonase de scortisoara si mai multe fructe exotice.
si noi bem ceai de ghimbir. cu busuioc si menta 🙂
si punem ghimbir si in borcanul cu miere si catina.
si mai punem ghimbir si in supe-creme. si in biscuiti si fursecuri
nah. ca m-am laudat destul azi 🙂
Ai scris un articol bine documentat, Doro.
Ce bine ca mi-ai amintit de combinatia cu miere si catina! Trebuie sa incep sa pregatesc si eu borcanul de iarna.
Biscuiti cu ghimbir am mancat o data, facuti de altcineva, si mi s-au parut foarte buni.
Sa nu uitam nici de berea de ghimbir. 😉