Despre Pu-Erh, ceaiul cu formă inedită și gust puternic, îndrăzneț, am mai povestit. După fermentare și prăjire, acesta este lăsat la învechit, de obicei pentru mulți ani, asemenea vinului. Însă știați că există două feluri de Pu-Erh, în funcție de frunzele de ceai folosite și de modul de prelucrare?
Sheng Pu-Erh – crud/ verde
Este obținut din frunze de ceai verde, nefermentat. Acestea sunt culese, prăjite rapid, uscate la soare și apoi prelucrate la abur, pentru a fi comprimate în formele specifice. Ulterior, sunt lăsate să se învechească, până când capătă un gust puternic.
Deoarece acest sortiment nu este fermentat, ceaiul păstrează o aromă proaspătă, precum și un pic de gust amar, dar cu un aftertaste dulce.
Shu Pu-Erh – învechit/ negru
Se produce din ceai negru, fermentat. Inițial, acesta trece prin aceiași pași de prelucrare ca Sheng Pu-Erh, însă înainte de comprimare procesul este diferit:
- Frunzele sunt așezate în grămezi înalte de aproximativ 70 cm, se udă cu apă și apoi se acoperă cu o pânză. Astfel, ceaiul rămâne cald și se creează un mediu umed care accelerează fermentarea.
- După ce frunzele de ceai au fermentat până la un anume punct, sunt scoase din grămadă, aerisite, apoi comprimate. În funcție de gradul de fermentare, ceaiul își schimbă culoarea din verde sau galben într-un cafeniu-roșcat. Acest proces face ca gustul ceaiului să fie mai intens, cu o aromă de pământ.
În general, pentru ambalajele de Pu-Erh învechit se folosește culoarea roșie, în timp ce pentru cel crud nuanța preferată este verde.
În cazul celor două sortimente diferă și culoarea infuziei, nu doar gustul. Infuzia de Pu-Erh crud este de un galben deschis, iar cea obținută din frunze de Pu-Erh învechit are o nuanță de roșu închis.
Surse: pathofcha.com, teavivre.com