Ceai d'Oro Tea – Rețete, beneficii şi poveşti
Presa franceză este un tip de filtru pentru ceai sau cafea, în care poți să-ți pregătești foarte ușor băutura preferată. Este o metodă practică, așa că îți recomandăm s-o încerci.
Presa franceză se compune dintr-un recipient transparent, de obicei din sticlă, și un filtru cu plasă metalică. Acesta poate fi împins în recipient cu ajutorul unei tije care are în partea superioară un capac cu piston.
Ceaiul verde reprezintă o categorie generoasă de ceaiuri, cu sortimente extrem de diverse, pe toate gusturile. De la ceaiurile verzi premium, ce conțin exclusiv frunze de camellia sinensis, până la ceaiurile aromatizate, cele cu mixuri de plante, flori, fructe și condimente – combinațiile celebre sau inedite, vei găsi cu siguranță ceva care să-ți încânte simțurile.
Când vine vorba de infuzare, pentru a ne bucura de un ceai bun, sunt câteva elemente cărora este bine să le acorzi atenție. În caz contrar, s-ar putea să fii dezamăgit(ă) de rezultat. Iată principalele greșeli pe care mulți le fac la infuzarea ceaiului verde:
Continuă lectura „Cele mai frecvente greșeli făcute la infuzarea ceaiului verde”Gongfu (sau Kung fu) denumește ceremonia tradițională chinezească a ceaiului. Aceasta acordă atenție în aceeași măsură gustului ceaiului, cât și procesului de pregătire, transformându-l într-o adevărată artă dedicată minții și spiritului.
Originile ceremoniei Gongfu datează în timpul dinastiei Song, iar sub dinastia Ming ea a devenit populară și s-a răspândit în multe zone, mai ales în Fujian, Guangdong și Taiwan.
La fel ca artele marțiale Kung Fu, ceremonia Gongfu este despre mindfulness, despre a deveni conștient de mișcări și a te concentra doar pe pregătirea ceaiului, simțind ‘cha qi’ (energia ceaiului). Astfel, ceaiul este experimentat dincolo de gust, aromă și aspect, influențând deopotrivă corpul și mintea. Continuă lectura „Gongfu, ceremonia chinezească a ceaiului”
Povesteam în articolul despre cum se folosește un gaiwan că frunzele de ceai trebuie clătite înainte de infuzarea propriu-zisă. Astfel, după ce ai turnat apă caldă în gaiwan și apoi ai scurs-o, același gest îl vei face și pentru frunze. Poate te-ai întrebat de ce este necesar acest procedeu, așa că în articolul de azi dezvoltăm puțin subiectul.
Există câteva motive pentru care frunzele de ceai se “spală”:
Unele ceaiuri oolong au frunzele strânse în forme de spirală sau de sferă, în timp ce sortimentele Pu-Erh sunt adesea comprimate în mici discuri sau blocuri. Dacă infuzăm aceste ceaiuri ca atare, riscăm ca apa să nu ajungă în interior, ci doar să umezească suprafața exterioară. În consecință, băutura rezultată va avea un gust slab. În schimb, după ce clătim frunzele cu apă călduță, o dată sau de două ori, acestea se vor deschide și își vor lăsa ulterior în apa de ceai toată aroma. De obicei, cu cât ceaiul este mai de calitate, cu atât se vor deschide mai ușor frunzele. Continuă lectura „De ce spălăm frunzele de ceai înainte de infuzare?”
Dacă și tu preferi ceaiul vrac în detrimentul pliculețelor, cu siguranță că ți-ai pus deja problema asta: în ce e mai bine să infuzezi frunzele de ceai? Opțiunile sunt numeroase, fiecare cu avantaje și dezavantaje; le luăm pe rând.
Infuzor de hârtie (plicuri)
Rezistente și practice, infuzoarele de hârtie reprezintă o opțiune bună pentru prepararea rapidă a ceaiului. Vin în mărimi diferite, mai mici sau mai mari, pentru ceainice sau căni, în funcție de cantitatea de frunze pe care urmează să o găzduiască. Le poți utiliza chiar și pentru infuzarea frunzelor mărunte de rooibos. Sunt de unică folosință, ușor de manevrat, nu fac mizerie, însă trebuie să te asiguri că nu rămâi fără.
Infuzor metalic
Sub formă de coșuleț sau bilă, infuzorul metalic este de asemenea des întâlnit în dulapurile iubitorilor de ceai. Se poate folosi inclusiv la infuziile de fructe și plante. Practic și economic, poate fi reutilizat, deci e o achiziție pe termen lung. Există și infuzoare din oțel inoxidabil sub forme simpatice – vezi broscuța zâmbitoare. În infuzoarele sferice, închise, frunzele de ceai vor sta destul de înghesuite, așa că aroma ceaiului e posibil să aibă de suferit. Poate pune ceva probleme la curățare și eliminarea frunzelor. De asemenea, dacă ochiurile sitei sunt foarte mari, asigură-te că nu infuzezi ceaiuri cu frunze mărunte, altfel acestea vor “evada” la fundul cănii. Continuă lectura „În ce infuzezi frunzele de ceai?”
Fiecare infuzie înseamnă o invitație la câteva clipe de liniște, în timp ce aștepți ca băutura ta preferată să fie gata. Știai însă că te poți bucura de acest ritual de mai multe ori, iar frunzele delicate de ceai pot fi supuse unor infuzii multiple?
În cazul ceaiurilor tradiționale chinezești și japoneze, infuzările multiple sunt ceva obișnuit, mai ales în cazul ceaiurilor oolong, verzi sau Pu Erh. Având frunzele rulate sau foarte presate, acestea au nevoie de timp pentru a-și lăsa aroma în apă și se pretează cel mai bine la infuziile multiple. Mai puțin frecvent, infuzările multiple pot fi folosite și la pregătirea ceaiurilor negre sau de plante.
Cu această metodă, ai ocazia de a descoperi diferențe subtile de gust și miros între infuziile obținute. Devii astfel mai atent la nuanțele fine ale ceaiului și la variațiile de aromă.
La polul opus, frunzele foarte mărunțite de ceai se infuzează într-un timp scurt, astfel că nu sunt tocmai potrivite pentru a fi utilizate de mai multe ori. În această categorie intră și ceaiurile rooibos și honeybush. Există și excepții: yerba mate poate fi infuzată de mai multe ori, deși frunzele sale sunt mici. Continuă lectura „Ceaiul și infuzările multiple”
Ai observat probabil că pe ambalajele ceaiurilor verzi este menţionată o temperatură de infuzare mai mică de 100º C, ceea ce înseamnă că apa folosită nu trebuie să ajungă la punctul de fierbere. Te-ai întrebat de ce este importantă această regulă? Iată 3 motive pentru care este bine să infuzăm ceaiul verde la temperatură mai scăzută:
1. Pentru a simţi umami, cel de-al cincilea gust
După sărat, dulce, acru şi amar, umami („savuros”, în japoneză) reprezintă un gust descoperit relativ recent, caracteristic alimentelor ce conţin o cantitate ridicată de glutamat, printre care parmezanul, roşiile, extractul de drojdie, sosul de soia, crustaceele, unele produsele din carne conservată, dar şi ceaiul verde. Umami este mai uşor de simţit atunci când temperatura preparatului este mai scăzută, motiv pentru care japonezii, maeştrii ceaiului verde, preferă să folosească la infuzie o apă chiar la 60º C, de exemplu în cazul sortimentului Gyokuro.
2. Pentru a preveni gustul amar
Ceaiul verde conţine cafeină, iar nivelul acesteia creşte dacă plantaţia a fost fertilizată în abundenţă cu azot, o practică tot mai des întâlnită în culturile de ceai. În acest caz, la peste 80º C gustul ceaiului rezultat va fi mai amar şi de aceea se recomandă folosirea unei ape de infuzare sub temperatura de fierbere. Totuşi, când vine vorba de ceaiurile verzi organice, cultivate fără îngrăşăminte sintetice, gustul lor nu se va deteriora chiar dacă sunt infuzate la 100º C. Dincolo de acestea, prin infuzarea la temperatură scăzută sunt mai activi polifenolii, substanţe cu efecte pozitive asupra organismului.
3. Pentru a menţine prospeţimea frunzelor de ceai
Infuzate într-o apă cu temperatura scăzută, frunzele de ceai verde îşi păstrează mai bine prospeţimea. O alternativă pentru a beneficia de proprietăţile frunzelor chiar şi la o temperatură ridicată ar fi să reducem timpul de infuzare şi să lăsăm frunzele timp de 10 secunde în apă la 100º C, în loc de 1 minut la 60-80º C.
Daca v-ati plimbat deja prin mai multe tipuri de ceaiuri si infuzii, ati observat ca fiecare sortiment are nevoie sa fie infuzat respectand anumite conditii, o temperatura si un timp de infuzare exact. Iata cateva orientari generale:
- ceai verde – 70-80 °C – 1-3 minute
- ceai oolong – 80-90 °C – 1-3 minute
- ceai negru – 90-100 °C – 3-6 minute
- infuzii de fructe – 90-100 °C – 8-10 minute
- infuzii de rooibos – 90-10 °C – 5-8 minute
- infuzii de plante – 90-100 °C – 5-10 minute (variaza de la planta la planta
Bun, avem valorile… acuma stim cam ce ritual se potriveste fiecarui sortiment de ceai. Apare insa o problema: cum masuram temperatura apei si cum putem sa ne dam seama cand este momentul perfect pentru a arunca ceaiul in apa?
Raspunsul rapid la aceasta intrebare poate fi dat folosind un termometru special pentru ceai, rezistent la temperaturi ridicate. Exista insa si o alta cale de a afla temperatura apei, o cale mai sofisticata dar si mai aventuroasa. Atunci cand se apropie de punctul de fierbere, apa ne ofera cateva mici in indicii. Iata care sunt acestea:
- 60-70 °C – cand apa atinge acest prag vom observa bule mici desprinzandu-se de pe fundul vasului si urcand sus. Totodata aici apar primii aburi.
- 70-80 °C – acest prag este numit si Crab Eye Water, apa cu ochi de crap, intrucat bulele de aer de pe fundul vasului cresc in dimensiune.
- 80-90 °C – la aceasta temperatura atingem nivelul numit Fish Eye Water, apa cu ochi de peste, bulele din apa cresc catre dimensiunea unui ochi de peste.
- 90-96 °C – 8-10 minute (Rope of Pearls) siruri de bule incep sa urce catre suprafata apei, sunt multi aburi si se simte apropierea de punctul de fierbere.
- +96 °C – acum incepe adevarata dezlantuire. Suprafata apei este agitata si produce foarte multi aburi.
Cu putin exercitiu veti invata sa discifrati foarte usor „mesajul” apei clocotinde.
Ei bine, metoda de preparare o aveti, ceaiul il primiti de la noi… sa inceapa infuziile! 🙂
În coditianul India Times am descoperit astăzi un articol despre diferitele modalităţi de a te bucura de ceaiul verde. Acest lucru ni s-a părut curios, ştiind că Indienii consumă în cantităţi foarte mari ceaiul negru, în timp ce restul tipurilor de ceai nu sunt foarte populare acolo. În orice caz, articolul conţine un interviu foarte interesant cu un celebru somelier de ceai, Neetu Sarin. Fiind întrebat despre procesul de infuzare al ceaiului verde, acesta răspunde:
„Să prepari un ceai verde este o artă.”
Vă invităm să citiţi întreg interviul aici. Voi la ce sunteţi atenţi atunci când pregătiţi ceaiul verde?