Descoperă Guayusa, ceaiul energizant ecuadorian!

Dacă într-un articol anterior am povestit despre yerba mate, o plantă sud-americană din care se fac infuzii energizante, iată că astăzi îți prezentăm o rudă a sa, mai puțin cunoscută: guayusa.

Foto: healthline.com

Infuzia de guayusa se obține din frunzele de Ilex guayusa, plantă nativă în pădurile tropicale amazoniene. Este consumată în America de Sud, în special în Ecuador, unde are o tradiție veche de secole. Localnicii beau această infuzie pentru a-și păstra starea de atenție și concentrare la lucru, fiind considerată un adevărat “paznic de noapte”. Proprietățile sale se datorează cofeinei, care o fac să fie o alternativă bună la cafea sau băuturi energizante. În plus, reprezintă o sursă de antioxidanți, vitamine, aminoacizi și conține teobromină – substanță prezentă în cacao, ce îmbunătățește dispoziția.

Continuă lectura „Descoperă Guayusa, ceaiul energizant ecuadorian!”

Yerba mate și tradițiile sud-americane

Alături de ceai, cafea, cacao, kola și guarana, yerba mate este una dintre plantele ce conțin cofeină, folosită de secole pentru a obține o infuzie energizantă, mai puțin astringentă decât ceaiul.

Yerba mate (Ilex paraguariensis) este nativă în America de Sud, iar băutura datează din era pre-Columbiană, când se consuma de către populația Guaraní din Paraguay. Frunzele și crenguțele plantei erau infuzate în apă fierbinte, băutura fiind apreciată în special pentru efectele benefice asupra sănătății. Se credea că sporește vitalitatea și are puteri vindecătoare. Yerba mate era totodată și o plantă cu atribute spirituale, fiind utilizată în ceremoniile religioase și tribale.

Și alte state din regiune, ca Brazilia, Argentina, Uruguay și Chile, apreciau această plantă, astfel că inclusiv după colonizarea spaniolă și răspândirea cafelei și ceaiului în America de Sud, yerba mate și-a păstrat popularitatea. Ba chiar mai mult, s-a răspândit treptat în restul lumii, astfel că acum poți savura această infuzie energizantă pe tot globul.

Continuă lectura „Yerba mate și tradițiile sud-americane”

Sideritis – spiritul munților Greciei într-o infuzie

Ce se ascunde în spatele acestui nume neobișnuit – sideritis?

Cunoscut și sub denumirile de “ceai muntele grecesc” sau „ceaiul păstorului”, sideritis reprezintă o familie de plante medicinale cu flori, utilizate în scop terapeutic datorită proprietăților anti-inflamatorii, digestive și antioxidante.

Foto: greece-is.com

Sideritis crește în regiunea mediteraneană, în sălbăticia munților, printre stânci, chiar și la înălțimi de peste 1000 de metri, fiind adaptată la mediul cu puțină apă și sol. Doar una dintre cele peste 150 de specii, Sideritis raeseri, este cultivată în Grecia, Albania, Macedonia și Bulgaria, dar crește și spontan în zonele muntoase.

Continuă lectura „Sideritis – spiritul munților Greciei într-o infuzie”

Despre Gingko Biloba, arborele longeviv

Cu un nume exotic, o longevitate de invidiat și o reputație impresionantă pentru sănătate, azi îți prezentăm celebrul Gingko Biloba!

Nativ în China, Japonia și Coreea, Gingko Biloba sau “arborele pagodelor” a început să fie cultivat în Europa începând cu anul 1730. Este una dintre cele mai vechi specii de arbori, cercetătorii considerând că aceasta există de peste 200 de milioane de ani. Copacii pot ajunge la o înălțime de până la 30-40 m și pot trăi chiar mai mult de 1000 de ani. În China sunt arbori de Gingko despre care se crede că au o vârstă de peste 2500 de ani!

Continuă lectura „Despre Gingko Biloba, arborele longeviv”

Combinații și idei pentru un ceai de mentă savuros

Când auzim de ceaiul de mentă, mulți dintre noi ne amintim imediat de infuzia pe care o primeam când eram mici și aveam dureri de burtă. Poate din acest motiv, nu ne prea vine să bem în mod obișnuit un ceai pe care îl asociem cu o situație neplăcută.

Totuși, noi vrem să te convingem că menta este o plantă aromatică deosebită, care se potrivește foarte bine în infuzii de tot felul, fie alături de planta ceaiului, fie împreună cu alte plante, fructe și condimente.

Dar mai întâi, câteva informații despre mentă.

Poate ai observat că frunzele de mentă din supermarketuri, la ghiveci sau la pungă, arată altfel decât izma pe care o culegeai din grădina bunicii sau de pe drum. Există numeroase tipuri de mentă, unele sălbatice, care cresc spontan, iar altele cultivate, având arome și frunze ușor diferite.

Cele mai cunoscute varietăți de mentă sunt:

Continuă lectura „Combinații și idei pentru un ceai de mentă savuros”

De ce să bei ceai de melisa (roiniță)

Roinița sau melisa (“Melissa officinalis”, după numele din buletin) este o plantă din aceeași familie cu menta, folosită de secole ca remediu pentru a combate diferite afecțiuni. Frunzele puse în apă fierbinte creează o infuzie aromată, cu proprietăți benefice pentru organism. De asemenea, se pot infuza și florile de melisa, ce au culoarea albă.

De ce să bei ceai de melisa (roiniță)
Foto: theherbalacademy.com

Ceai de melisa – beneficii

Iată o parte dintre proprietățile roiniței, de care poți profita dacă o consumi sub formă de infuzie sau ca atare:  Continuă lectura „De ce să bei ceai de melisa (roiniță)”

Ghidul ceaiurilor de plante

Despre ceaiurile de plante se spune adesea că sunt fade, lipsite de gust, aromă și personalitate. Probabil că această impresie provine și din amintirile copilăriei multora dintre noi, când, fiind bolnavi, bunica ne pregătea ceaiuri din plante medicinale, cu un gust amar sau cel puțin dezagreabil. Totuși, dacă explorezi puțin acest univers, vei descoperi și infuzii de plante care te vor surprinde plăcut prin miros și savoare, în special blendurile care includ de asemenea fructe, flori și mirodenii.

Foto: motherearthliving.com
Foto: motherearthliving.com

Povestea ceaiurilor de plante este una foarte veche, primele mențiuni despre utilizarea unor astfel de infuzii fiind regăsite în textele Ayurvedice din India, de acum 5000 de ani. Printre altele, acestea prezentau plante și rețete de ceaiuri pentru a meține starea de sănătate a organismului și a lupta împotriva diferitelor boli. Infuziile de plante sunt nelipsite din fiecare epocă istorică, iar proprietățile lor curative s-au transmis din generație în generație, de multe ori prin intermediul folclorului și al culturii nescrise, tradiționale.

Ceai… sau nu?

Ceaiurile din plante nu sunt “ceaiuri” în sensul strict al acestui termen, care definește infuzia obținută din planta ceaiului, Camellia Sinesis. Totuși, în limba română, cuvântul “tizană” (care înseamnă tocmai infuzie de plante) nu este prea folosit, așa că se preferă termenul “ceai” chiar și pentru infuziile realizate din plante obișnuite.

Preparare ceaiuri plante

La prepararea infuziilor se pot folosi diferite părți ale unei plante: flori, frunze, boboci, rădăcină, tulpină etc. Dacă ai posibilitatea, alege varianta cea mai proaspătă, adică frunze de mentă, flori de mușețel, de tei etc. în loc de sortimentele la plic, care de multe ori sunt sub formă de praf. Continuă lectura „Ghidul ceaiurilor de plante”

4 ceaiuri pentru a trata tusea

In sezonul rece, tusea poate da multe batai de cap. Daca te confrunti cu aceasta problema frecvent intalnita in perioada iernii, iata cateva ceaiuri care diminueaza inconfortul si te ajuta sa-ti faci bine gatul:

Ceai de cimbru

ceai de cimbru
Foto: dreamstime.com

Benefic impotriva tusei convulsive, a infectiilor respiratorii si a bronsitelor, cimbrul relaxeaza tractul respirator si reduce inflamatiile, avand proprietati calmante. Este un expectorant eficient, ce fluidizeaza secretiile faringiene. Pentru a pregati un ceai, pune o lingurita de cimbru la 250-300 ml de apa fierbinte, apoi asteapta sa se infuzeze 5-10 minute. Strecoara bautura si serveste-o calda, eventual cu cateva felii de lamaie.

Ceai de lemn dulce

Foto: imgarcade.com
Foto: imgarcade.com

Lemnul dulce calmeaza gatul iritat si diminueaza inflamatiile cailor respiratorii. Aceasta radacina este folosita din cele mai vechi timpuri ca tratament impotriva tusei, iar gustul sau bland este placut chiar si fara indulcitor, asa ca iti recomandam sa incerci un ceai de lemn dulce, care iti va reda starea de bine. Pune o lingurita de radacina maruntita in apa fierbinte si lasa la infuzat cateva minute. Ca alternativa, poti alege un ceai care pe langa lemn dulce contine si alte ingrediente sanatoase, ca ginseng si catina, un mix perfect pentru imunitate.

Ceai de ghimbir

ceai de ghimbir
Foto: dreamstime.com

Printre numeroasele beneficii ale ghimbirului se numara si tratarea racelilor si a tusei, datorita calitatilor sale descongestionante. Citeste in acest articol cum poti prepara un ceai de ghimbir delicios, alaturi de mirodenii care ii sporesc efectul, cum ar fi cuisoarele sau scortisoara. Radacina aromata si usor iute te va ajuta sa expectorezi si sa tii tusea departe.

Ceai de nalba

ceai de nalba
Foto: dreamstime.com

Ceaiul de nalba este recomandat pentru a ameliora afectiunile aparatului respirator, pentru bronsita, laringita si amigdalita. Substantele continute de frunzele de nalba protejeaza gatul, fiind utile in caz de inflamatii ale mucoaselor. Infuzia se pregateste dintr-o lingurita de planta maruntita la 300 ml de apa fierbinte. In cazul in care vrei sa faci cunostinta cu nalba si sub alta forma, incearca Secretul tibetan, un amestec din frunze de ceai alb si verde, cu flori de iasomie si salcam.

Indiferent de ceaiul pe care il alegi, nu uita sa-l insotesti cu miere, un remediu eficient impotriva tusei.

Ceaiul de si cu ghimbir: retete si beneficii

Ghimbir Renumit ca ceai dar si ca indispensabil condiment in preparatele asiatice, ghimbirul este o planta cu totul aparte, care se bucura de o popularitate mare pe toate continentele globului.

Haideti sa vedem impreuna de unde anume a pornit traditia sa si s-a inradacinat in trusa cu condimente a atator bucatarii. Istoria sa incepe aproximativ in secolul 6 i.e.n. In acea perioada ghimbirul a fost descoperit crescand in salbaticie si a inceput sa fie folosit de chinezi si de indieni in condimentarea preparatelor.

Inca foarte devreme acestia au recunoscut efectele benefice ale ghimbirului si l-au inclus in prepararea leacurilor traditional chinezesti si ayurvedice. Cateva secole mai tarziu vestea sa a inceput sa circule in toate directile. Prin comercianti arabi planta a patruns usor in zona marii mediteraneene. De acolo ea a fost purtata prim intreg Imperiul Roman si mai departe pana in adancurile Europei. Astfel, in anul 1390 la curtea regala a Angliei avem prima aparitie a unei carti cu retete continand ghimbir.

In momentul prezent ghimbirul este cultivat in regiunile din India, China si Nigeria. In timp ce plantatiile din India satisfac exclusiv cererea interna, China a devenit cel mai mare exportator de ghimbir din lume, iar planta gasita de noi in magazine provine, de obicei, tot din China.

Plantatie de ghimbir din IndiaTraditia ceaiului de ghimbir

In India, cunoscut ca „adarak” (denumirea Sanscrita si Hindi), ghimbirul este un element indispensabil din celebrul masala chai. Mai multe despre traditia acestui ceai in orasul Bombay v-am povestit intr-un articol trecut, iar o reteta gustoasa avem notata aici. In Filipine ghimbirul poarta denumirea de „salabat” si este folosit pentru prepararea unei bauturi calde si condimentate, consumata mai ales in lunile reci ale anului. In SUA si Europa raspandirea plantei ca ceai se datoreaza in mare parte comerciantilor de ceai si cercetatorilor din ultimul secol, acestia au confirmat din punct de vedere stiintific nenumaratele beneficii ale ghimbirului pentru organism.

Aroma si beneficii

Caracteristic ghimbirului este gustul usor picant. Acesta se datoreaza continutului unei substante numita gingerol, care este totodata responsabila pentru efectele benefice pentru sanatate. Structura chimica si efectul gingerolului sunt asemanatoare aspirinei. Asta inseamna ca ghimbirul impiedica acumularea de trombocite, reducand riscul unui blocaj al vaselor de sange si riscul de aparitie a arterosclerozei. In plus gingerol actioneaza si asupra sistemului digestiv, ameliorand durerile, crampele intestinale si senzatia de greata. Gingerolul nu este afectat de fierbere si preparare decat intr-o mica masura, ceaiul de ghimbir ramanand foarte eficient pentru toate cele enumerate mai sus.

Ghimbirul este un tovaras de nadejde si atunci cand suntem pricopsiti cu o raceala, studii dovedind ca planta sustine direct intarirea sistemului imunitar. In cazul durerilor de gat ghimbirul este eficient intrucat lichefiaza repede mucusul depus pe gat eliberand astfel caile respiratorii.

Dar chiar si cand nu suntem raciti sau bolnavi, ci pur si simplu ne-am saturat de viscolele iernatice, ghimbirul se dovedeste a fi un ajutor de nadejde. O cana de ghimbir ne pune in miscare circulatia sangelui, acest efect alaturi de gustul sau picant ajuta sa ne incalzim si sa nu ne mai lasam afectati de frigul iernii.

Recomandari

V-am deschis apetitul pentru un ceai de ghimbir? Va recomandam cu mare drag cateva ceaiuri gustoase cu ghimbir: Ceaiul indian cu tulsi si ghimbir

  • Ceai de plante Terra The Tulsi – O infuzie veche aurvedica cu frunze de tulsi, cocos, ghimbir, cardamom, batonase de scortisoara si nenumarate alte condimente indiene
  • Ceai verde Sencha cu ghimbir si lamaie  – combinatia ceai + ghimbir + lamaie este una dintre cele mai populare in lume. Se lasa completata si de un strop de miere.
  • Chai negru specific indian – o adevarata masala de ceai negru indian cu bucatele de ghimbir, cuisoare, nucusoare, scortisoara, fenicul si anason. 3 minute este timpul de infuzare recomandat, pentru o aroma mai puternica se poate insa lungi cu inca 2-3 minute in plus.
  • Ceai rooibos „Rasarit Tropical” – o alta planta ce se impleteste de minune cu ghimbirul este tufa de rooibos. Aceasta infuzie contine cele doua ingrediente, alaturi de batonase de scortisoara si mai multe fructe exotice.

Sursa foto