În Japonia, ceaiul este mai mult decât o simplă
băutură. În jurul său a luat naștere un ritual transformat într-o adevărată
artă.
Sado, Chanoyu sau ceremonia japoneză a ceaiului este ritualul pregătirii și servirii
ceaiului verde matcha. Își are
rădăcinile în budism și în filosofia zen și este un proces spiritual în care
participanții se detașează de cotidian, în căutarea echilibrului și păcii
interioare.
Evenimentul transmite
puritate, respect, armonie, calm și presupune pregătiri minuțioase.Se aseamănă cu o coregrafie elegantă formată din mișcări bine stabilite, executate
într-o anumită ordine. Fiecare acțiune are în vedere confortul și starea de
bine a oaspeților.
Cunoscut și sub denumirea de “roua de jad”, Gyokuro se numără printre ceaiurile de top ale Japoniei, alături de Matcha. Din frunzele de un verde intens se obține o infuzie galben-pal, cu gust dulceag și aromă proaspătă, ușor marină.
Produs pentru prima dată în 1835, acest ceai se obține astăzi în special în regiunile Yame, Uiji și Asahina din Japonia. Este cultivat în zone cu ceață și ploaie și se recoltează doar o dată pe an, primăvara, doar de pe anumite plantații. Metoda de prelucrare este similară cu a Sencha, un tip de ceai japonez foarte popular, dar Gyokuro trece printr-un proces special care transformă compoziția chimică a frunzelor sale.
Ceaiul pe care te invităm să-l savurezi astăzi vine tocmai din Japonia. Este ideal de băut în orice moment al zilei, având o aromă puternică, dar un conținut mai scăzut de cofeină față de alte ceaiuri verzi. Fă cunoștință cu ceaiul japonez Bancha!
Deși procesele de cultivare și prelucrare ale plantei de ceai sunt similare cu cele ale sortimentului Sencha, există câteva diferențe în ceea ce privește frunzele folosite. Bancha este un sortiment de ceai verde obținut din frunze mai mari și dure, recoltate mai târziu, între vară și toamnă. În plus, sunt folosite și tulpinile superioare ale plantei, alături de frunze îndepărtate în procesul de obținere a ceaiului Sencha, ce are loc anterior.
Având în spate un univers cultural fascinant, ceaiul japonez este extrem de ofertant prin paleta vastă de arome, culori și gusturi, alături de ceremonia elegantă de servire. Deși marea majoritate a ceaiului produs în această țară este verde, cu siguranță nu te vei plictisi încercând sortimentele atât de variate și rafinate.
Plantațiile de ceai îmbracă mai multe zone din Japonia, cele mai cunoscute regiuni fiind Shizuoka, Kagoshima și Uji. Savoarea locală, dată de sol, climă, mod de cultivare și prelucrare, face din fiecare ceai unul special. Pentru cei care acum descoperă ceaiul verde japonez, am pregătit un ghid cu câteva sortimente care merită încercate.
Foto: pixabay.com
Sencha
Unul dintre cele mai răspândite ceaiuri japoneze, Sencha se remarcă prin echilibrul dintre aromele dulci și cele astringente, având un gust delicat, fraged. Culoarea infuziei variază de la galben deschis la galben-verzui. Se produce aproape peste tot în Japonia, reprezentând circa 70-80% din producția de ceai verde din această țară. Sencha se referă la primele frunze de ceai culese de la finalul lunii februarie – în zonele cu climă caldă, până la final de mai – în regiunile cu temperaturi scăzute. Avantajul acestui ceai este că se găsește destul de ușor și are un preț accesibil.
După ce primele frunze de ceai sunt culese pentru Sencha (din februarie până în mai), apar noi vlăstari și muguri de frunze, care vor fi folosiți pentru Bancha. Frunzele de ceai Bancha se recoltează în iunie (Nibancha), august (Sanbancha) și octombrie (Yonbancha), devenind tot mai dure cu fiecare cules. Pe lângă aceste frunze, Bancha include și tulpinile superioare ale plantei, alături de frunze mai mari îndepărtate în procesul de producere a Sencha. Continuă lectura „Ghidul ceaiului verde japonez”
Te invităm să savurezi o ceașcă de ceai japonez și câțiva biscuiți de istorie despre tradiția impresionantă a acestei băuturi în Țara Soarelui Răsare!
Japonia a făcut cunoștință cu ceaiul în secolul al VIII-lea, datorită contactelor cu China, consumul de ceai fiind strâns legat de budismul zen. Călugării japonezi călătoreau în China pentru a învăța la mănăstirile de acolo și s-au întors în țara lor nu doar cu învățături, ci și cu semințele de Camellia Sinensis.
Ceaiul a început să fie consumat în timpul ritualurilor budiste, dar și la ceremoniile și evenimentele de la Curtea Imperială a Japoniei. La acea vreme, doar nobilimea și membrii mănăstirilor budiste aveau ocazia să-l consume, fiind un bun de lux. Pentru oamenii de rând, ceaiul era un elixir misterios și inaccesibil.
Cultivarea ceaiului în Japonia a luat avânt după ce călugărul zen Myoan Eisai s-a întors din China și a plantat ceai în Munții Sefuri, zonă aflată astăzi la granița prefecturilor Saga și Fukuoka. Inspirat de Eisai, călugărul Myoe Shonin a cultivat la rândul său planta în Uji, Kyoto, care a devenit principala regiune producătoare de ceai a Japoniei, la acea perioadă. Așa a luat naștere ceaiul Uji, unul dintre cele mai rafinate și reprezentative varietăți de ceai japonez. În timp, culturile de Camellia Sinensis s-au răspândit în toată Japonia, spre Nara și apoi Shizuoka, iar ceaiul și-a pierdut exclusivismul și a început să fie băut și de oamenii obișnuiți. Continuă lectura „Ceaiul japonez – cum a început totul”
După ceainăria „periculoasă” de pe muntele Hua Shan, astăzi facem o plimbare într-un loc mai accesibil ca locaţie, dar la fel de captivant datorită istoriei extrem de vechi: Tsuen Tea, cea mai veche ceainărie din lume, situată în Japonia.
Aceasta şi-a deschis porţile în secolul al XII-lea, iar în cei peste 800 de ani care au trecut de atunci, membrii familiei Tsuen au pregătit, pe rând, ceai pentru milioane de călători. În prezent, generaţiile 23 şi 24 servesc musafirii din toată lumea cu ceaiuri şi alte bunătăţi.
Foto: watsonwalker.com
Foto: glbrain.com
Casa de ceai Tsuen este amplasată în Uji, lângă Kyoto, aproape de cel mai vechi pod din Ţara Soarelui Răsare, construit în anul 647. Podul Uji constituia un obiectiv strategic important între oraşele Nara şi Kyoto, astfel că acesta era străbătut zilnic de numeroase persoane. În anul 1160, un fost samurai, Tsuen Masahisa, devenit paznic al podului, a început să servească ceai verde călătorilor care treceau prin zonă. Astfel, s-au pus bazele unei case de ceai, care în prezent şi-a păstrat aceeaşi locaţie de acum 8 secole. După moartea lui Tsuen Masahisa, urmaşii săi au continuat să aibă grijă de pod, dar şi să prepare şi să servească ceai.
Foto: facebook.com/TsuenTeaInternational
Clădirea care găzduieşte astăzi ceainăria datează din anul 1672, ea fiind refăcută de mai multe ori, în acelaşi timp cu renovarea podului Uji. Ryotaro Tsuen este cel care se ocupă în prezent de administrarea ceainăriei, alături de alţi membri ai familiei, iar fiul său Yusuke urmează să-i ia locul.
Tsuen îşi propune nu doar să comercializeze ceai, ci îi ajută pe oaspeţi să se bucure de această băutură. La podul Uji se pot servi ceaiuri japoneze clasice, ca matcha, sencha sau gyokuro, dar şi alte varietăţi, alătui de dulciuri tradiţionale. Pentru iubitorii de ceai care plănuiesc o vacanţă în Japonia şi ajung în zona Kyoto, un popas la Tsuen, cea mai veche ceainărie din lume, va fi cu siguranţă o experienţă de neuitat!
Foto: facebook.com/TsuenTeaInternational
Foto: facebook.com/TsuenTeaInternational
Deşi are o vârstă venerabilă, compania Tsuen s-a adaptat la era internetului, astfel că ceaiurile sale pot fi cumpărate şi online.
