Spiritul inimii, linistea si pacea – acestea sunt legaturile dintre conceptul de Zen si ceaiul. Mergand in istoria si trecuturile lor ar dura foarte mult. Cu toate acestea, iubitorilor de ceai li se aminteste ca arta a fost fondata intr-o perioada tulbure a razboiului civil in era lui Onin si Bummei (1467-1480). Unul din punctele de eticheta ce s-a dezvoltat in acea perioada a fost ca nimeni nu are voie sa ia parte la ceremonia ceaiului cu sabia in teaca.
Cand se sta in meditatie Zen, se elibereaza toate lucrurile din inauntrul nostru. Ne centram si incercam sa ne golim complet. Prin propriile eforturi, ne calmam inima si spiritul. Este foarte dificil sa stai nemiscat si sa iti golesti mintea. Ti se va face somn, te vei gandi la foarte multe lucruri. Inlatura toate aceste lucruri.
Covorasul tatami este sursa modului de viata japonez. Toata viata interioara este condusa de pe covorasul tatami. Este important ca aceste covorase sa fie aranjate intr-un mod special, ca toti sa stie unde se asaza invitatii si unde se asaza gazda, nu pe marginile impletiturii. Este important ca totul sa se faca asa cum se cuvine cu intentie buna. Exista un concept cum ca, daca cineva este bine pregatit, atunci totul va fi bine facut. Tatamu inseamna impaturire, de aici provenind idea de covorasele tatami, impaturite cum trebuie.
Cand gazda pregateste ceaiul, aceasta foloseste diferite proceduri invatate intr-o anumita perioada de timp. Totul este facut spre binele musafirului; acesta este spiritul ospitalitatii. In aceasta metoda este totodata prezent si spiritul pasnic prin care persoana demonstreaza consideratie fata de celelalte persoane. Prin aceasta procedura, participantii arata ca omenirea este una.
Calea ceaiului este exprimata in patru caractere japoneze: armonie, respect, puritate si pace. Luptand impotriva celuilalt este complet inutil. Trebuie sa ne calmam si sa intram in spatiul purificat cu o inima curata.
Camera ceaiului a fost creata cu o intrare foarte mica, motiv pentru care este necesar sa se intre in aceasta camera in genunchi. In acest fel, toti sunt pusi intr-un statut egal, fie ca este cel mai puternic Shogun sau un muncitor comun. Este un sentiment de a fi cu totii unul.
Inainte de a bea ceai, se intreaba persoana care a baut inaintea ta daca mai doreste inca un bol de ceai, iar persoanei care urmeaza sa bea ceaiul dupa tine iti ceri scuze ca bei inaintea respectivei persoane. Iar gazdei ii multumesti pentru prepararea ceaiului. Astfel ne punem inimile si spiritele in ordine.
Prin aceste concepte, cultura ceaiului este nascuta si elaborata. Este nascut un sentiment de pace, de purificare a spiritului uman. Suntem confruntati cu umanitatea noastra. Priviti in adancul bolului de ceai. Acesta reprezinta esenta Naturii pure si crearea naturii unitare. Pentru a face acest lucru implica o pregatire a unui mediu pasnic.
Cateva caracteristici ale ceremoniei de ceai sunt frumusetea imperfectiunii. Acesta este spiritul in care gazda invita oaspetii, insa pentru ca suntem oameni, nu vom putea fi niciodata perfecti. O alta caracteristica este simplitatea. Aceasta implica limitarea lucrurilor, opusul luxului. Fii constient de limitarile de baza si nu te extinde dincolo de ceea ce esti capabil sa faci. Mai este si acel sentiment in care gazda impreuna cu invitatii devin unul – o includere, o unitate. Este un sentiment adanc de caritate. In final, este conceptul de serviciu, ideea de a face lucruri pentru cealalta persoana, care este insasi esenta caii ceaiului.
În mod normal, exista o gradina – Roji sau „calea de roua” sau „loc de roua”. In momentul in care oaspetii intra în gradina au uitat de grijile pamantesti si se pregatesc sa primeasca ospitalitatea gazdei, cu o inima deschisa. Oaspetii se tarasc in camera de ceai in genunchi pentru a arata respect.
Fiecare oaspete examineaza Tokonoma, o bolta prezentand un aranjament constand intr-o parafa si flori, “florile de ceai” naturale, pe care gazda le-a pregatit. Modul ortodox de a experimenta o ceremonie japoneza a ceaiului este asezat in genunchi intr-un kimono. In momentul in care oaspetii se asaza, acestia isi pun evantaiele in spatele lor; acest gest marcheaza spatiul fiecaruia in camera de ceai. Multe plecaciuni sunt schimbate intre gazda si invitati.
Chaji (ceremonia de ceai cu mancare) dureaza in mod normal intre trei ore jumate si patru. Partea din ceremonie legata de mancare dureaza aproximativ doua ore; este de asemenea servit si sake. Masa este indeajuns cat sa satisfaca foamea invitatilor cat asteapta pentru ceai, “precum o piatra mica in kimono” cum se spune in Japonia. Inainte de venirea invitatilor, gazda pregateste un foc de carbuni in vasul pentru jaratec pentru a incalzi apa.
Dupa ce toti invitatii au sosit si au luat parte la masa, gazda apare cu dulciuri care trebuiesc mancate inainte de ceai. Ceaiul japonez nu este preparat cu zahar, de aceea dulciurile asigura ca exista un gust dulceag in gura degustatorului inainte de a bea ceaiul. Invitatul se scuza inainte de a lua si manca dulciurile. Gazda apare in usa si ofera bolul de ceai. Acest moment este pentru ca fiecare sa isi calmeze spiritul, un moment pentru concentrare asupra unui punct din fata noastra.
Sunt trei stadii in ceremonia ceaiului: purificarea ustensilelor, servirea ceaiului si purificarea si punerea deoparte a ustensilelor. Gazda curata incet si constient ustensilele de ceai cu o carpa de matase ceea ce reprezinta spiritul gazdei.
Două linguri de praf de ceai (matcha) se adauga la un bol de apa calda si amestecat cu un tel pentru ceai facut din bambus intr-o bautura spumoasa, care arata ca un milkshake verde. Matcha initial a venit din China, in perioada Tung, în urma cu peste 800 de ani. Dupa pregatirea ceaiului gazda intoarce vasul, astfel incat cea mai frumoasa parte este spre primul invitat. Invitatul intoarce bolul de două ori, astfel incat fata este intoarsa din nou, ca si cand ar fi oferit zeilor. Aceasta este o manifestare de umilinta. Toata lumea bea dintr-un un singur bol.
Primul invitat intreaba gazda despre parafa si apoi despre flori. Florile din Tokonoma exprima inima gazdei si sunt singurele lucruri vii din camera de ceai.
Al doilea invitat intreaba primul invitat daca mai doreste un bol de ceai apoi se intoarce catre cel de-al treilea invitat scuzandu-se ca bea ceai inaintea acestuia. Cel de-al doilea invitat multumeste gazdei pentru prepararea ceaiului. Procesul prepararii ceaiului este repetat si un bol de ceai este preparat pentru cel de-al doilea invitat.
Primul invitat intreaba despre bolul de ceai. In Japonia, obiecte cu o mare importanta sunt oferite adesea o expresie poetica. Invitatul examineaza bolul de ceai aproape de covorasul tatami, astfel incat bolul nu va suferi avarii in cazul in care este scapat. Gazda pregateste un al treilea bol cu ceai pana cand toti invitatii au fost serviti. Cel de-al doilea invitat examineaza bolul de ceai.
Primul invitat cere gazdei sa se opreasca, pentru ca amabila gazda va continua sa faca ceai pana in momentul in care este rugat sa se opreasca.
Gazda incepe purificarea ustensilelor dupa prepararea de ceai si reumple containerul de apa. Gazda pune ustensilele in locul unde erau in momentul sosirii invitatilor, iar asistentul gazdei va veni sa ia ustensilele. In proces, obiectele sunt intoarse astfel incat fata lor sa fie directionata catre persoana destinata primirii lor.
Primul invitat intreaba despre ustensile, iar gazda ii explica. Mai sunt plecaciuni intre gazda si invitati. La finalul ceremoniei, invitatii vor face cate o plecaciune si vor pleca acasa. Inainte de a pleca, mai merg o data la locul unde sunt pergamentul si florile pentru a le re-examina.
Cu acestea incheiem ceremonia de ceai. Este o singura intalnire, o singura oportunitate – o ocazie speciala care se va intampla doar in acea data. Acest concept este esenta frazei “Ichi-go, Ichi-e” care inseamna “o data, o intalnire”. Ceremonia ceaiului armonizeaza cu conceptual Zen de a trai complet in prezent. Aceasta inainteaza ideea si munca de o viata a dr. Sen legata de “Pacea printr-un bol de ceai”.
Pentru ceaiuri potrivite unui astfel de ritual, va recomandam sortimentele noastre de ceaiuri din plante.
Articolul original poate fi citit aici
Sursa foto
Cand am deschis punguta, m-am cucerit imediat mirosul aromat de nucsoara, asortat foarte bine cu cel al scortisoarei. Sun fan al mirodeniilor, atat in bauturi cat si in mancaruri, dar am ramas un pic uimita de combinarea cu plante, de obicei le asociez cu ceaiul negru sau rooibos. Asa ca am fost si mai curioasa.
In timp ce am asteptat sa fie gata ceaiul, m-am jucat cu cateva scoici colorate si le-am admirat formele si suprafatele mangaiate candva de apa. Mi-am imaginat ca sunt pe malul marii si ascult valurile in tacere. Autosugestie sau nu, chiar m-am simtit zen.
