Alături de ceai, cafea, cacao, kola și guarana, yerba mate este una dintre plantele ce conțin cofeină, folosită de secole pentru a obține o infuzie energizantă, mai puțin astringentă decât ceaiul.
Yerba mate (Ilex paraguariensis) este nativă în America de Sud, iar băutura datează din era pre-Columbiană, când se consuma de către populația Guaraní din Paraguay. Frunzele și crenguțele plantei erau infuzate în apă fierbinte, băutura fiind apreciată în special pentru efectele benefice asupra sănătății. Se credea că sporește vitalitatea și are puteri vindecătoare. Yerba mate era totodată și o plantă cu atribute spirituale, fiind utilizată în ceremoniile religioase și tribale.
Și alte state din regiune, ca Brazilia, Argentina, Uruguay și Chile, apreciau această plantă, astfel că inclusiv după colonizarea spaniolă și răspândirea cafelei și ceaiului în America de Sud, yerba mate și-a păstrat popularitatea. Ba chiar mai mult, s-a răspândit treptat în restul lumii, astfel că acum poți savura această infuzie energizantă pe tot globul.
Proprietățile stimulante ale băuturii au făcut-o foarte prețuită de gauchos argentinieni (cowboy), care o beau dimineața și seara pentru energie, în timp ce stăteau jurul focurilor de tabără. Recipientul cu mate era dat din mână în mână și fiecare bea din el, în așteptarea mâncării.
Studiile științifice actuale au arătat că yerba mate are efect hepatoprotector, antiinflamator și diuretic, stimulează sistemul nervos central și este benefică pentru sistemul cardiovascular.
Consumul de Yerba mate alături de alți oameni este o tradiție în America de Sud, unde băutura creează un spațiude conexiune, sărbătoare și conversație.
În mod tradițional, pentru a bea mate este nevoie de o tărtăcuță uscată (mate), de obicei provenită de la planta Calabash, de un pai special care filtrează frunzele (bombilla) și un termos, pentru a transporta apa fierbinte. Conform tradiției, se stă în cerc, iar o persoană umple recipientul cu frunze yerba mate, adaugă puțină apă caldă pentru ca aromele să înceapă să fie eliberate, pune bombilla înăuntru și apoi toarnă apă fierbinte (nu fiartă, pentru a nu deteriora frunzele). Pe măsură ce recipientul este trecut de la o persoană la alta și se golește, se mai completează cu apă fierbinte. Se spune că bombilla nu trebuie folosită pentru a amesteca băutura, acest gest fiind considerat foarte nepoliticos.
Există numeroase tipuri de mate și bombillas. Majoritatea recipientelor sunt realizate chiar din tărtăcuțe uscate, însă pot fi fabricate și din ceramică sau lemn și pictate apoi decorativ. Bombillas se produc din materiale diverse, printre care argint, oțel inoxidabil sau bambus.
În mod obișnuit yerba mate se bea simplă, însă cei care nu apreciază gustul ierbos, ușor amărui al plantei, o pot asezona cu zahăr, lapte, suc de lămâie sau alte ierburi aromatice.
Tradițiile din jurul preparării și consumului de mate îmbracă forme diferite în funcție de țară. Brazilienii numesc infuzia “chimarrão” și este considerată a fi mai ușoară în comparația cu cea din statele vecine. Tărtăcuța este numită aici “cuia”, iar paiul, “bomba”. În Uruguay este ceva obișnuit ca oamenii să poarte cu ei un termos special pentru mate, pe care îl reumplu cu apă fierbinte. În Paraguay, mate este folosită ca bază pentru infuziile de plante, fiind consumate adesea reci (“tereré”), inclusiv cu suc de fructe. Argentinienii preferă o variantă prăjită de mate, pe care o servesc îndulcită, alături de produse de patiserie dulci, la micul dejun sau ca gustare.
Surse: britannica.com, foodandwine.com, teatulia.com