Doua trei lucruri nestiute despre lipoveni

Lipovenii, daca apucau la ceai, cadeau in vizita armeneasca: nu-i mai urneai! Fusesera mujici, venisera cu miile din maica Rusia, prigoniti de o popime ce asmutise sotniile de cazaci peste pravoslavnici. Erau oameni cuminti, „liposca”, dar habotnici. Nu-i clinteai – n-o putuse face el, tarul Petru! – din obiceiurile si datinile vechi. Li se zicea „staroveri” sau „stilisti”, nu-si schimbasera calendarul, nu-si taiasera barbile…Nimic nu schimbasera de la crestinarea dintai.

[…] Deocamdata, oplositi pe langa Piata Dudesti, isi beau in tihna ceaiul, dupa obiceiul cel vechi: dogorind de fierbinte, din farfurioara, cu ochii pe bucatica de zahar candel.

Fragmentul de mai sus, din „Suflet candriu de papugiu” de Radu Anton Roman m-a luat pe nepregatite. Beam un ceai rooibos Punch de scortisoara, dar simteam ca alta infuzie ar fi trebuit sa am in cana: una de ceai negru, cu apa pregatita la samovar. Dar de unde samovar?

Traditii berbere. Cand raspunsul la “vrei sa fii sotia mea?” il afli intr-un pahar cu ceai

maroc tighir

maroc tighir

Tinghir este orasul dintre munti. Asta inseamna numele lui si pozitionarea geografica este intocmai. Totusi, putea la fel de bine sa fie “orasul din oaza”, caci berberii si nomazii de aici locuiesc intr-un petec de verdeata si mica bunastare data de un parauas ce nu seaca. Ar fi fost un omagiu binemeritat adus paraului – in fond, el a creat acele chei impresionante, la jumatate de ora distanta, ce atrag mii de turisti si asigura jumatate din veniturile acestei localitati mici din Maroc.

Mustafa ne conduce pe potecile din oaza si ne povesteste despre berberi, nomazi, Defileul Toudra si cooperativele de covoare.

maroc tinghir oaza

– Aici, in Tinghir, avem un obicei pe care daca sunteti atenti o sa-l observati si voi. Deasupra vesmintelor femeile poarta o bucata de panza. Daca aceasta panza este innodata pe umarul drept, inseamna ca femeia este casatorita. Daca este innodata pe umarul stang, inseamna ca este divortata; daca poarta doua panze, una innodata pe umarul stang si una pe umarul drept, inseamna ca este vaduva. Si daca nu poarta nici o panza, inseamna ca este single. Fiti atenti, este un obicei pe care doar noi il avem!

Si intr-adevar, cativa pasi mai incolo, am vazut femei care purtau o panza alba sau alba cu floricele mici. M-am uitat la noduri: casatorite si divortate.

maroc femei tinghir casatorie

– Mustafa, la ce varsta se casatoresc fetele aici?

– In jur de 24-25 de ani.

– Si cum decurge cererea in casatorie?

– Daca baiatul sta cu parintii sai, atunci ii anunta ca vrea sa se casatoreasca si ei ii spun “Stiu eu o fata buna sa-ti fie sotie”. Si impreuna merg la fata acasa. Parintii lui stau de vorba cu parintii ei, iar ei doi stau de vorba in alta parte. O ora, doua ore. Baiatul ii aduce zahar si, la un moment dat in timpul discutiei, fata pregateste ceai pe care apoi il serveste baiatului. Baiatul bea si daca ceaiul este dulce, atunci fata accepta cererea in casatorie. Daca nu este, inseamna ca va trebui sa gaseasca alta.

– Si daca locuieste singur?

– Daca locuieste singur, atunci poate sa isi aleaga sotia singur.

ceai marocan

Intrebarea care mi-a scapat este: ce se intampla daca pune doar un pic de zahar in ceai? Ceaiul marocan este, prin definite, foarte dulce. Dar daca e usor dulceag, inseamna ca se mai gandeste?

Celebrul ceainic din Boston – 1934

În căutarea celui mai mare ceainic din lume am descoperit povestea ceainicului din Scollay Square, Boston. Este vorba despre un ceainic urias si perfect functional, atarnand deasupra usii de la intrare a Oriental Tea Company. In 1875 magazinul a organizat un concurs la care participanţii au fost invitaţi să estimeze cât ceai va încăpea în el. Umplerea a durat mai bine de o oră, iar în ceainic au încăput aproximativ 860 de litri.

Ceainic gigant din Boston

Fotografia datează din 1934. Sursa foto: National Geographic.

Confesiune de balerina

Dansatorii si sportivii, in general, sunt acel gen de oameni care, cu siguranta vor sti si vor simti pe corpul lor si in performantele lor ce produse si alimente le cresc rezistenta, le mentin un tonus potrivit si o energie cat mai constanta.

Astfel, m-am gasit intr-una din zilele trecute, eu, balerina amatoare cu o pasiune de a-mi testa limitele propriului corp si a propriei minti cat mai mult, la una din orele de balet si am hotarat inainte de aceasta sa imi pregatesc intr-un termos putin ceai verde, ca sa ii vad efectele in timpul orelor de studii, pentru ca mi se intampla destul de des ca pe la mijlocul orei sa devin o semi-leguminoasa fara vlaga.

Bun, zis si facut: am preparat ceaiul verde „cele 8 comori ale templului” caci acesta este noul meu ceai favorit, l-am pus in termos si m-am infatisat la sala de balet cu speranta ca poate va avea un oarecare efect aceasta licoare, din moment ce dimineata imi dadea o stare de bine si Zen dupa ce o beam. Asa ca, am inceput.

Prima pauza, prima jumatate de termos baut. Sete mare dupa plie-uri si jette-uri. Dupa cinci minute, hai ca parca ma simt mai in forta, hai ca parca functioneaza ceva mai bine muschii, hai ca ma desfasor cu o usurinta un picut mai mare, hai ca uite ce interesant ca nu mai obosesc asa de repede, hai ca am un super tonus. Omg! Ceva a functionat!

M-am simtit la acea ora de studii ca un iepuras Duracell 🙂 fara sa exagerez.

Asa ca, sunt constienta ca poate suna cam exagerat, insa aceasta a fost experienta mea. Va recomand si voua sa testati, fie ca bicicliti, fie ca alergati sau faceti piruete sau sariti sau orice, chiar va indic sa incercati si sa ne povestiti si voi experientele. Poate voi nu veti simti nimic sau poate voi chiar o sa simtiti si mai multe functionalitati ale ceaiului decat am simtit eu. Either way, chiar sunt curioasa de povestile si experientele voastre legate de cum ati introdus ceaiul in combinatia cu efortul fizic preferat de fiecare.

Tea on!

Testimonial d’Oro Tea

Este weekend si cu totii presupun ca am avut o saptamana, daca nu exagerat de obositoare, haotica si all over the place, macar cel putin interesanta.

Astfel, azi, in pauza dintre doua activitati, m-am intalnit la masa de pranz cu un mare bautor de ceai, care isi dorea doar sa ia o pauza de la toate, bucurandu-se de o cana de ceai.

Pentru ca in cafenelele normale de prin centru ceaiurile bune sunt un lux, a avut parte si el de o experienta. Dar hai sa il lasam pe el sa va povesteasca detaliile:

„Intr-una din toridele zile ale acestei perioade, m-am asezat frumos la o terasa cu gandul de a bea un ceai sa-mi recapat din fortele ce s-au evaporat umbland prin cusca asta de ciment, numita Bucuresti.

Insa, cosmarul meu era inca departe de a se sfarsi, cand mi s-a spus ca au ceai cald. De fructe. Doar ceai de fructe, si-mi pot oferi daca vreau, si o felie de lamaie alaturi de zahar.

Ziua senina, pare-se ca se innoura, la auzirea acestei vesti. Ceai de fructe.

Dar iata, ca norocul iesi pe strada mea, si dezamagirea din ochii mei, a fost zarita de domnisoara cu care imparteam masa. Timid, s-a uitat spre mine, si mi-a spus: „am la mine un ceai verde , daca vrei”.

Ceva in sufletul meu mic, urla de fericire la auzul acestei vesti, si incercand sa par calm, am zis un da, indiferent (sau asa am sperat sa para).

Dupa cateva minute de cotrobait prin geanta, mi-a inmanat ceaiul. Ceai Verde China Gunpowder „Portile Raiului” scria pe el. Suna promitator, am gandit eu, insa nimic nu m-a pregatit pentru asa o explozie de aroma si prospetime. Ceaiul, cu adevarat minunat, mi-a oferit energia de a-mi continua drumul prin cimentul batut de soarele bucurestean. Inca ma mai gandesc cu placere la acel gust bogat de ceai verde, o sarbatoare a aromelor. Bineinteles ca a trebuit sa cer mai multe detalii, pentru ca asa o sansa nu se poate pierde.”

Acestea fiind povestite, v-am facut cunostinta cu un nou bautor de ceaiuri d’Oro Tea 🙂

Dupa modelul „asteptam scrisorile voastre pe adresa redactiei” primim cu mare drag si interes restul comentariilor, povestilor amuzante sau mai putin amuzante din partea tuturor bautorilor si cititorilor nostri.

Weekend frumos sa aveti!

Antidotul unei dimineti nereusite

Știi nopțile alea în care lucrezi până târziu și apoi trebuie să te scoli devreme pentru a lucra un pic mai mult?

Știi diminețile alea în care îți vin în minte doar statusuri pasiv-agresive?  Când nimic nu-ți convine și nici măcar de somn nu ai chef?

Asta e una dintre acele dimineți. Ar trebui să fie o zi frumoasă, căci azi e și o minisărbătoare personală, dar nu e. Afara e martie, e frig, e zăpadă.  De ce avem zăpadă în martie?!

Persoanele optimiste și binedispuse din DNA  ar spune “Hai, gândește-te la ceva frumos, ceva care-ți place și totul o să fie bine. Ai puterea să-ți schimbi ziua prin atitudine!” Mda. Aș avea puterea asta dacă aș avea cafea. Sau ceaiul Ispira Raiului. Am avut un pachețel, l-am terminat acum săptămâni și nu am mai apucat să îmi iau altul. De lene! Și uite că asta e o zi în care aș avea mare mare nevoie de el. Mirosul ăla demențial de nugă și ceai negru….Luate separat ingredientele astea nu spun mare lucru și nici nu miros “wow”. Dar împreună….mmm! E genul ăla de ceai care te marchează, genul de gust de care îți aduci aminte peste ani și ani. “Mirosurile copilariei”,  cum spune o vorbă care place atât de mult la atât de mulți încât nu mai vrei să o auzi.

Dar dimineața asta este o dimineată proastă. Pentru că în loc de Ispita raiului am un ceai negru vrac. Și nici măcar ingredientele pentru un ceai masala nu le am.

Later edit: Mi-am ars omleta….

Surpriză în ediţie limitată

Nici nu a început anul bine că am și încercat un ceai nou – a se vedea rezoluțiile mele pe 2013.

S-a întâmplat că m-am întâlnit cu o prietenă bună, care stă de câțiva ani buni la New York, și s-a întâmplat că întâlnirea a avut loc la scurt timp de Sfântul Ion așa că…am primit un cadou. Unul ediție limitată. 🙂

When it's gone it's gone

Se numește “Russian Rose Caravan”,  este de la the Republic of Tea și conține ceai negru chinezesc, ceai negru indian, ceai chinezesc Lapsang Souchong, petale de trandafiri și aromă de trandafir. O nebunie, nu? 🙂  Două tipuri de ceai negru în același pliculet te face să te gândești că e bine să bei așa ceva first thing in the morning ca să te pună pe roate și să funcționezi mai ceva ca TVG-ul. 😛 Probabil că nu e recomandat cardiacilor.

Este mișto la ceaiul asta, în primul și în primul rând? Ambalajul. 🙂

Civilizația occidentală a ajuns la performanța de a scoate bani din orice. Așa că nu mă miră ca unul a făcut legatură între noua ecranizare a Annei Karenina (cu Keira Knightly și Jude Law) și ceaiul ce poartă numele “Russian Rose Caravan” și și-a spus “Băi, am o idee de impulsionare a vânzărilor! O să spargem piața cu asta!”. Nu știu dacă au spart-o, dar mi se pare amuzantă și bine făcută eticheta care spune “Limited edition. When it’s gone it’s gone.” Dap, așa este!

La fel de bine făcută este și descrierea ceaiului, care te face să visezi cu ochii deschiși:

“Bold, passionate and beautiful, Anna Karenina was also a woman of remarkably delicate feminity. Inspired by this romantic character, this tea pairs the rich woodsmoke signature of fine black teas from the Russian caravans with an elegant finish of aromatic rose petals.

Un ceai care vinde filmul, un film care vinde ceaiul. Win-win!  : )

Bun, ambalaj, marketing, ceai negru… O să mă întrebați dacă până la urmă am rămas cu cutia în mână sau m-am mișcat și am pus ceva apă la fiert. Am pus! Mi-am făcut ceai! E un ceai negru bun, se simte  acel “woodsmoke signature” de care vorbește eticheta dar trebuie să fii foarte atent la aroma subtilă de trandafiri. Adica e foarte subtilă. Sau poate am greșit eu ceva în prepararea lui, deși…cât de greu este să torni apă fiartă peste un pliculeț și să-l lași acolo pentru 3-5 minute?!

Poate că trebuie să mai învăț câte ceva despre trandafiri și aroma lor…

PS: Vreți să vedeți ce cană am primit împreună cu ceaiul? 😀 I love it!

PSS:    Nu am citit cartea dar trailerul ăsta mi-a făcut poftă de ea. O să văd mai întâi filmul și după o să vină cartea – în cazul meu, asta e ordinea naturală a lucrurilor. 😀

Celebrul masala ceai indian: Bombay Cutting Chai

Limbile lumii sunt atât de diferite, unele provin din aceeași regiune și dau dovadă de anumite asemănări, în timp ce altele ne par a fi venite de pe planete depărtate. În ciuda tuturor diferențelor de scriere și de perceție, un cuvânt pare să fi supraviețuit peste tot și să unească toate civilizațiile:

ceai (română), tea (engleză), tee (germană), (italiană), chá (portugheză), chai (hindi), chai (arabă), cha (chineză), chai (swahili), çay (turcă) și exemplele pot continua.

Astăzi vreau să vă invit la o scurtă plimbare prin India, mai exact prin Bombay, unde ceaiul de dimineață are un rol foarte important în viața locuitorilor, un rol atât de important încât a dat naștere expresiei cutting chai. Dimineața devreme, tarabele de ceaiuri ademesc trecătorii cu un miros puternic de ceai condimentat și cu un „Idhar milega idhar! Bilkul cutting chai!” (Luați-l de aici! Cutting Chai!). Expresia se referă la o jumătate de cană de ceai negru foarte, foarte fierbinte, servită de fiecare dată înainte de muncă.

„Taierea” ceaiului se referă însă la un lucru și mai interesant: în India se consideră că un ceai nu se savurează cu adevărat decât în compania unor prieteni, astfel expresia „cutting” stă pentru împărțirea băuturii și a timpului cu alți oameni. Obiceul acesta s-a format inițial în Bombay, între timp însă a cuprins întreaga India, iar „cutting chai” a devenit un veritabil simbol al începutului de zi.

Mai multe despre ceaiul din Bombay puteți citi aici. Voi prin ce colțuri ale lumii ați umblat și ce ceaiuri ați descoperit?

Savurând aromele ceaiului verde

În coditianul India Times am descoperit astăzi un articol despre diferitele modalităţi de a te bucura de ceaiul verde. Acest lucru ni s-a părut curios, ştiind că Indienii consumă în cantităţi foarte mari ceaiul negru, în timp ce restul tipurilor de ceai nu sunt foarte populare acolo. În orice caz, articolul conţine un interviu foarte interesant cu un celebru somelier de ceai, Neetu Sarin. Fiind întrebat despre procesul de infuzare al ceaiului verde, acesta răspunde:

„Să prepari un ceai verde este o artă.”

Vă invităm să citiţi întreg interviul aici. Voi la ce sunteţi atenţi atunci când pregătiţi ceaiul verde?

Cum a fost la Festivalul Culturii Thailandeze

Ce faci cand auzi de un festival misto, vrei sa mergi dar din cauza [ insert excuse here] nu mai ajungi? Te bucuri nespus cand este anuntata o noua editie, iti notezi in agenda si iesi din casa chiar daca afara ploua/sta sa ploua/ a plouat si te gandesti ca poate ar fi mai bine sa stai pe canapea cu un ceai aromat intr-o mana si cu o carte intr-alta.

Asadar, duminica 24 iunie, am iesit si ne-am dus la Festivalul Culturii Thailandeze care avea loc in Muzeul Satului. La poarta am fost anuntati ca dansul s-a terminat, dar ca exista un stand cu mancare si ca urmeaza sa avem parte de mancare thailandeza. Mmmm! Sa vedem, sa gustam.

Din toate minunatiile de acolo am ales patru feluri de mancare (au castigat cele care ne-au facut mai mult cu ochiul).

Si daca luai de mancare, iti dadeau din partea casei o bautura care in dozator parea roz – „Thai herb drink”.

Cum a fost mancarea? Delicioasa. Si suprinzatoare. Ma asteptam ca unele preparate sa fie dulci si erau sarate. Si invers. De fapt, mai toate erau dulci, ceea ce a fost suprinzator. La fel de surprinzator a fost sa aflu ca ei nu au aperitive, felul intai, felul doi si mananca din toate odata. Si supa de tapioca cu bucati de nuca de cocos nu e supa pentru felul intai, cum credeam, ci e desert.

Aspectul m-a dus cu gandul la mormoloci (!) dar gustul era foarte dulce si cumva haios. Felul meu preferat din tot ce am gustat acolo.

Si ceaiul? Adica „thai herb tea”?

Vecinii nostri de masa au spus ca este „apa chioara”. Te uitai in paharel si vedeai un lichid incolor. Gustai si iti dadeai seama ca e un fel de apa aromata, o bautura potrivita pentru dulce-sarat-dulce-dulce ce ai mancat. Si te racorea!

Nu stiu de ce am ramas cu impresia ca am baut ceai thailandez. (Din ignoranta!) Ceaiul thailandez are la baza ceai negru caruia i se adauga apa din flori de portocala, multe mirodenii si se indulceste cu zahar si lapte condensat. Bautura din fata mea era o infuzie. Doar o infuzie.