Chimia ceaiului

Într-o ceașcă de ceai se ascunde multă chimie, rezultatul combinației unice dintre condițiile de cultivare a plantei, mediu, climă și procesare.

Personalitatea unui ceai se datorează compușilor din frunzele de ceai, responsabili de aspect, aromă și gust. În timpul procesării, frunzele de ceai trec prin schimbări care își lasă la rândul lor amprenta asupra a ceea ce va fi băutura din ceașcă.

Principalele substanțe din ceai sunt polifenolii, produși de plante pentru apărare împotriva insectelor și a animalelor. Când vine vorba de infuzii, polifenolii sunt responsabili de astringența ceaiului, adică acea senzație de ușoară amăreală. Polifenolii pot ajunge până la 40% din greutatea frunzei uscate de ceai, iar o ceașcă tare de infuzie poate avea până la 240 mg de polifenoli.

Continuă lectura „Chimia ceaiului”

Cum se folosesc torturile de ceai Pu Erh

Pu Erh este un sortiment de ceai fermentat, cu un gust puternic și o aromă de pământ. De obicei, frunzele sale sunt presate sub diferite forme, iar această tradiție a apărut pentru a ușura transportul și conservarea.

Din sudul Chinei, în zona Yunnan, frunzele de ceai era culese, prelucrate, ambalate sub formă de cărămizi și transportate în Asia Centrală și Tibet pentru comercializare.

Mai târziu, în secolul al XX-lea, imigranții din Yunnan au început să importe ceai din provincia lor de origine în Hong Kong, iar torturile presate erau, de asemenea, ușor de ambalat și depozitat. Astfel, ceaiul fermenta și trecea printr-un proces de “îmbătrânire” lentă, de ani de zile.

În climatul umed din Hong Kong, torturile de ceai aveau un alt avantaj: datorită suprafaței mai mici a frunzei expuse la aer, procesul de fermentare era mai lent și permitea dezvoltarea unor arome mai complexe. În plus, scădea riscul de apariție a mucegaiului periculos.

Continuă lectura „Cum se folosesc torturile de ceai Pu Erh”

Ceaiul în Franța

Când spui Franța, e mai probabil să te gândești la șampanie decât la ceai. Însă chiar și în această țară iubitoare de brânzeturi fine, vinuri și croasanți pufoși, ceaiul își face loc ca delicatesă. Și nu de ieri, de azi, ci chiar din vremea Regelui Soare.

La mijlocul secolului al XVII-lea, ceaiul devenea celebru în Franța în rândul aristocraților. Însuși regele Ludovic al XIV-lea era băutor de ceai, iar prin intermediul Companiei Franceze a Indiilor de Est a încurajat explorarea de noi teritorii în căutarea de produse exotice. Proprietățile terapeutice ale ceaiului și beneficiile pentru sănătate au contribuit la răspândirea sa.

În anii 1660, Nicolas și Pierre Mariage au călătorit din partea Curții Regale în Madagascar, Persia și India, dezvoltând astfel comerțul cu ceai pentru Franța. În 1692 începe să vândă ceai în Franța și Sir Damame, ai cărui urmași vor fonda compania Dammann Frères, cunoscută și astăzi.

Continuă lectura „Ceaiul în Franța”

Ceaiul din Laos – mai puțin cunoscut, dar delicios

Fără să te uiți pe Google, știi unde se află Laos?

Noi am ghicit că e în Asia, dar habar n-aveam pe unde mai exact și nu bănuiam că ceaiul are și aici o cultură veche. Datorită ceaiului negru Laos Somneuk, am aflat. Se numără printre sortimentele noi pe care le-am adus în magazinul online, așa că îți povestim cu drag despre el.

În imagine:


Laos este un stat din Asia de Sud-Est, ce are granițe cu Myanmar, China, Vietnam, Cambodgia și Thailanda.

Provincia Phongsaly, aflată în nordul țării, este recunoscută pentru arborii bătrâni și uriași de ceai, care pot ajunge până la câțiva metri înălțime. Aici, clima este perfectă pentru planta ceaiului, datorită iernilor cețoase, reci și verilor ploioase și calde. Capitala provinciei se află pe versanții Muntelui Phu Fa (1625 m), iar accesul este destul de dificil din cauza stării precare a drumurilor.

Continuă lectura „Ceaiul din Laos – mai puțin cunoscut, dar delicios”

Ceaiul care înflorește (Blooming Tea), un spectacol magic

Blooming Tea sau ceaiul înfloritor este un bulb artizanal creat din frunze de ceai și flori, care, pus în apă fierbinte, se deschide și capătă o formă deosebită.

Reprezintă o experiență completă, deoarece te poți bucura de spectacolul desfacerii florii, de eliberarea aromei și de gustul fin al infuziei. Fiecare boboc este o operă de artă în miniatură, la început ascunsă.

Continuă lectura „Ceaiul care înflorește (Blooming Tea), un spectacol magic”

De ce numim ceaiul CEAI?

În limba română, cuvântul “ceai” se folosește în mod curent pentru a desemna o infuzie de plante, nu doar infuzia de planta ceaiului (Camellia sinensis). Acest sens este menționat chiar și în DEX: “băutură obținută prin macerația, infuzia sau decocția frunzelor de ceai sau a unor plante medicinale”.

Totuși, există și un cuvânt dedicat pentru infuziile de plante – tizană. Dacă auziți acum pentru prima dată de el, nu sunteți singurii 🙂 Este o formă veche și se folosește extrem de rar.

Cuvântul românesc “ceai” provine din rusescul “čai”. Însă cum s-a ajuns la această formă și de ce diferă de “ceaiul” din alte limbi, care folosesc o variațiune a termenului „te”?

Să o luăm cu începutul.

Continuă lectura „De ce numim ceaiul CEAI?”

Descoperă Guayusa, ceaiul energizant ecuadorian!

Dacă într-un articol anterior am povestit despre yerba mate, o plantă sud-americană din care se fac infuzii energizante, iată că astăzi îți prezentăm o rudă a sa, mai puțin cunoscută: guayusa.

Foto: healthline.com

Infuzia de guayusa se obține din frunzele de Ilex guayusa, plantă nativă în pădurile tropicale amazoniene. Este consumată în America de Sud, în special în Ecuador, unde are o tradiție veche de secole. Localnicii beau această infuzie pentru a-și păstra starea de atenție și concentrare la lucru, fiind considerată un adevărat “paznic de noapte”. Proprietățile sale se datorează cofeinei, care o fac să fie o alternativă bună la cafea sau băuturi energizante. În plus, reprezintă o sursă de antioxidanți, vitamine, aminoacizi și conține teobromină – substanță prezentă în cacao, ce îmbunătățește dispoziția.

Continuă lectura „Descoperă Guayusa, ceaiul energizant ecuadorian!”

Yerba mate și tradițiile sud-americane

Alături de ceai, cafea, cacao, kola și guarana, yerba mate este una dintre plantele ce conțin cofeină, folosită de secole pentru a obține o infuzie energizantă, mai puțin astringentă decât ceaiul.

Yerba mate (Ilex paraguariensis) este nativă în America de Sud, iar băutura datează din era pre-Columbiană, când se consuma de către populația Guaraní din Paraguay. Frunzele și crenguțele plantei erau infuzate în apă fierbinte, băutura fiind apreciată în special pentru efectele benefice asupra sănătății. Se credea că sporește vitalitatea și are puteri vindecătoare. Yerba mate era totodată și o plantă cu atribute spirituale, fiind utilizată în ceremoniile religioase și tribale.

Și alte state din regiune, ca Brazilia, Argentina, Uruguay și Chile, apreciau această plantă, astfel că inclusiv după colonizarea spaniolă și răspândirea cafelei și ceaiului în America de Sud, yerba mate și-a păstrat popularitatea. Ba chiar mai mult, s-a răspândit treptat în restul lumii, astfel că acum poți savura această infuzie energizantă pe tot globul.

Continuă lectura „Yerba mate și tradițiile sud-americane”

10 curiozități despre planta ceaiului

Când bem o ceașcă din ceaiul preferat, de obicei ne concentrăm pe aromă, fără să ne gândim la originea frunzelor. Poate dacă suntem cu adevărat pasionați știm din ce zonă provine ceaiul savurat și admirăm cum frunzele se deschid în apă, colorând-o și dându-i acel gust pe care îl iubim.

Deși în limba română numim “ceai” orice infuzie de plante/ fructe/ flori (folosește cineva cuvântul “tizană”?), ceaiul “adevărat” este cel obținut din infuzia frunzelor de planta ceaiului, Camellia sinensis. Despre această plantă vrem să vă povestim azi și să facem cunoștință cu originea ei, prin intermediul unor curiozități:

Continuă lectura „10 curiozități despre planta ceaiului”

Cele mai ciudate ceaiuri

„Ciudat este un termen destul de subiectiv în funcție de cultură, locul nașterii sau stil de viață. În general, când spunem despre ceva că e ciudat, ne referim la faptul că este ieșit din comun, diferit de normă, de lucrurile cu care suntem noi familiari. Iar acest lucru este valabil inclusiv în cazul ceaiurilor.

De la ceaiuri cu ingrediente-surpriză până la ceaiuri de-a dreptul bizare, iată câteva băuturi neobișnuite pentru majoritatea dintre noi:

Ceai de usturoi

O astfel de băutură probabil că a fost inventată pentru a ține vampirii deoparte… sau poate doar răcelile. Despre usturoi se știe că are calități antibacteriene, antivirale și antifungice. astfel că alături de miere și lămâie poate fi infuzat pentru a obține o băutură caldă, ce se poate dovedi eficientă în caz de congestii nazale și tuse.

Ceai cu unt din lapte de iac

Se bea în Tibet, unde este reconfortant în zilele friguroase de iarnă. Și dacă untul nu era de ajuns, în acest ceai se pune și sare. Băutura are ca bază un ceai puternic, afumat, care se fierbe câteva ore. Consistent și sățios, ceaiul tibetan cu unt este neobișnuit mai ales dacă ne gândim că prin zonele noastre nu există produse din lapte de iac, dar și prin folosirea de sare.

Continuă lectura „Cele mai ciudate ceaiuri”