Cel mai celebru ceainic din lume

Foto: computerhistory.org

Un ceainic alb, simplu, care la prima vedere nu are nimic deosebit. În realitate, este un recipient foarte celebru… în lumea IT. Asta deoarece reprezintă primul obiect realist utilizat ca model în grafica pe calculator.

În 1974, Martin Newell, cercetător în domeniul graficii computerizate la Universitatea Utah din Statele Unite ale Americii, căuta un obiect pe care să-l modeleze tridimensional pe calculator, cu forme destul de complexe, dar nu foarte greu de reprodus. La acea vreme, grafica pe calculator era încă la început, însă Universitatea Utah avea deja un renume pentru cercetările desfășurate în domeniu.

Se pare că soția lui Martin Newell a venit cu ideea ca acesta să folosească drept model ceainicul lor Melitta, cu suprafețe curbe, potrivite pentru a fi reprezentate în 3D. Newell a creat un prototip matematic manual al ceainicului, calculând coordonatele și folosind hârtie milimetrică.  Continuă lectura „Cel mai celebru ceainic din lume”

Ceaiul de la ora 5 și povestea sa

Ce poate fi mai englezesc decât ceaiul de la ora 5? Deși este o tradiție relativ recentă, ceaiul după-amiezii a cucerit inimile englezilor și a intrat în ritualul cotidian, făcând mai ușoară așteptarea cinei. Dar să vedem cum a început totul!

Din Asia, ceaiul a ajuns în Europa în secolul al XVI-lea, prin intermediul comercianților venețieni și portughezi. În Anglia, băutura a fost popularizată în anii 1660 de către regele Carol al II-lea și soția sa portugheză, Infanta Catherine de Braganza, însă de-abia la jumătatea secolului al XIX-lea apare ritualul ceaiului de la ora 5.

Foto: daily.jstor.org
Foto: daily.jstor.org

În secolul al XVIII-lea, cina a ajuns să fie servită tot mai târziu, astfel că la începutul anilor 1800, englezii luau ultima masă a zilei între 19:00 și 20:30. Durata mare de timp dintre prânz și cină le cam făcea foame englezilor, însă curând a apărut și soluția.  Continuă lectura „Ceaiul de la ora 5 și povestea sa”

Istoria ceaiului cu gheață

Spre deosebire de ceaiul în varianta “clasică”, preparat cu apă caldă, istoria ceaiului cu gheață este mai recentă, această băutură fiind popularizată de-abia în secolul XX. Ca multe alte creații, ceaiul rece a fost rezultatul unui hazard fericit. Sau cel puțin așa spune povestea sa.

Foto: styleandcheek.com
Foto: styleandcheek.com

În anul 1904, la Târgul Internațional St. Louis, responsabil de sectorul de ceai era Richard Blechynden, un întreprinzător englez, care, alături de alți comercianți, avea ca obiectiv promovarea consumului de ceai. Pentru că evenimentul a avut loc vara, pe o vreme toridă, ceaiul cald nu a fost apreciat de vizitatori, astfel că Blechynden a avut ideea să-l servească rece, în pahare cu gheață. Acest mod de prezentare a avut un foarte mare succes, motiv pentru care Richard Blechynden este considerat inventatorul ceaiului cu gheață. Totuși, mai corect ar fi să spunem că lui i se datorează popularizarea acestei băuturi, deoarece variante de ceai rece existau încă de la începutul secolului al XIX-lea. Continuă lectura „Istoria ceaiului cu gheață”

Cea mai veche ceainărie din lume

După ceainăria „periculoasă” de pe muntele Hua Shan, astăzi facem o plimbare într-un loc mai accesibil ca locaţie, dar la fel de captivant datorită istoriei extrem de vechi: Tsuen Tea, cea mai veche ceainărie din lume, situată în Japonia.

Aceasta şi-a deschis porţile în secolul al XII-lea, iar în cei peste 800 de ani care au trecut de atunci, membrii familiei Tsuen au pregătit, pe rând, ceai pentru milioane de călători. În prezent, generaţiile 23 şi 24 servesc musafirii din toată lumea cu ceaiuri şi alte bunătăţi.

Foto: watsonwalker.com
Foto: watsonwalker.com
Foto: glbrain.com
Foto: glbrain.com

Casa de ceai Tsuen este amplasată în Uji, lângă Kyoto, aproape de cel mai vechi pod din Ţara Soarelui Răsare, construit în anul 647. Podul Uji constituia un obiectiv strategic important între oraşele Nara şi Kyoto, astfel că acesta era străbătut zilnic de numeroase persoane. În anul 1160, un fost samurai, Tsuen Masahisa, devenit paznic al podului, a început să servească ceai verde călătorilor care treceau prin zonă. Astfel, s-au pus bazele unei case de ceai, care în prezent şi-a păstrat aceeaşi locaţie de acum 8 secole. După moartea lui Tsuen Masahisa, urmaşii săi au continuat să aibă grijă de pod, dar şi să prepare şi să servească ceai.

Foto: facebook.com/TsuenTeaInternational
Foto: facebook.com/TsuenTeaInternational

Clădirea care găzduieşte astăzi ceainăria datează din anul 1672, ea fiind refăcută de mai multe ori, în acelaşi timp cu renovarea podului Uji. Ryotaro Tsuen este cel care se ocupă în prezent de administrarea ceainăriei, alături de alţi membri ai familiei, iar fiul său Yusuke urmează să-i ia locul.

Tsuen îşi propune nu doar să comercializeze ceai, ci îi ajută pe oaspeţi să se bucure de această băutură. La podul Uji se pot servi ceaiuri japoneze clasice, ca matcha, sencha sau gyokuro, dar şi alte varietăţi, alătui de dulciuri tradiţionale. Pentru iubitorii de ceai care plănuiesc o vacanţă în Japonia şi ajung în zona Kyoto, un popas la Tsuen, cea mai veche ceainărie din lume, va fi cu siguranţă o experienţă de neuitat!

Foto: facebook.com/TsuenTeaInternational
Foto: facebook.com/TsuenTeaInternational
Foto: facebook.com/TsuenTeaInternational
Foto: facebook.com/TsuenTeaInternational

Deşi are o vârstă venerabilă, compania Tsuen s-a adaptat la era internetului, astfel că ceaiurile sale pot fi cumpărate şi online.

Ceai si adrenalina pe muntele Hua Shan

Cat de departe esti dispus sa mergi pentru un ceai?

Daca iti plac senzatiile tari, esti pasionat de aventurile extreme si iubesti ceaiul, exista un loc care te va incanta! Este vorba despre ceainaria din muntii Hua Shan, situati aproape de orasul Huayin, in provincia Shaanxi din China.

Foto: atlasobscura com
Foto: atlasobscura com

Hua Shan, unul dintre Cei Cinci Munti Sacri ai taoismului, cuprinde cinci varfuri, care, privite de sus, arata asemenea unei flori. Este o zona cu o semnificatie religioasa profunda, veche de mii de ani: taoistii credeau ca in acest munte isi are lacasul zeul lumii de dincolo, astfel ca locul era considerat sacru. Pe fiecare dintre cele cinci varfuri se afla un templu.

Ceainaria, un vechi templu taoist, este amplasata pe varful de sud al muntelui, la o altitudine de peste 2000 de metri. Pentru a ajunge acolo, vizitatorii trebuie sa parcurga unul dintre cele mai periculoase trasee din lume, cu o panorama care iti taie respiratia. Ruta incepe cu un sir lung de scari din piatra, destul de ample, numite „Treptele ceresti”, care se continua cu un fel de suporturi realizate din scanduri, prinse de marginea muntelui. Privind in jos, se casca o prapastie uriasa, astfel ca trebuie sa fii atent unde calci, deoarece parapetii subrezi par ca vor ceda in orice moment.

Foto: atlasobscura.com
Foto: atlasobscura.com

Pe anumite portiuni ale traseului nu mai exista un drum propriu-zis, iar singurele elemente de sustinere sunt niste lanturi si gauri sapate in stanca. E nevoie de mult calm si atentie pentru a escalada peretele dur. Un singur pas gresit il poate pune in pericol nu doar pe turistul in cauza, ci si pe cei din spate, deoarece treptele din roca sunt foarte apropiate unele de altele.

Foto: viralnova.com
Foto: viralnova.com
Foto: uqpu.net
Foto: uqpu.net
Foto: boredpanda.com
Foto: boredpanda.com
Foto: boredpanda.com
Foto: boredpanda.com

Desi de-a lungul timpului pe muntele Hua Shan au avut loc numeroase accidente, traseul continua sa fie o atractie irezistibila pentru amatorii de adrenalina, care nu se tem de inaltime. Rutele au fost intarite si reamenajate pentru a fi mai sigure, insa chiar si asa drumul ramane unul extrem de periculos. In anii 1990 a fost instalat un sistem de telecabina si au fost create rute alternative, care permit strabaterea in siguranta a unor sectoare. Numarul turistilor a crescut, iar oameni din lumea intreaga vin aici pentru a-si testa limitele.

Foto: boredpanda.com
Foto: boredpanda.com

Curajosii care reusesc sa parcurga intregul drum pana in varf sunt rasplatiti cu un binemeritat ceai si gustari traditionale. Nu stim daca turistii aleg sa mearga pe acest traseu atat de periculos doar pentru ceainarie, insa e clar ca, desi pare o combinatie paradoxala, adrenalina si ceaiul formeaza un mixt reusit!

Plantatii de ceai in Europa? Da, exista!

Cand vine vorba de originea si productia ceaiului pe care-l bem, de obicei gandul ne zboara la taramuri indepartate, cum ar fi China, India, Japonia sau alte regiuni indepartate, cu aroma exotica. Desi Europa nu are o traditie foarte veche in cultivarea ceaiului, afla ca exista plantatii de Camellia sinensis chiar si pe batranul continent. Mai exact, in Portugalia. De unde pana unde a ajuns aceasta tara sa produca ceai?

Foto: gorreanatea.com
Foto: gorreanatea.com

Ne intoarcem putin in timp, mai exact in perioada marilor descoperiri geografice. Europenii au facut cunostina cu minunata bautura in secolele XV – XVI, in urma initierii si dezvoltarii legaturilor cu Orientul. Insa de-abia in secolul al XVII-lea ceaiul a devenit o prezenta constanta in cestile europenilor, cand rutele maritime spre Orientul Indepartat au devenit stabile. Portugalia s-a numarat printre primele state din Europa care au luat contact cu ceaiul si au manifestat interes fata de aceasta planta, realizand importuri consistente. Initial, ceaiul era foarte scump pentru europenii de rand, astfel ca doar cei bogati si-l permiteau.

Prima tentativa de a cultiva ceai pe taram portughez a avut loc in anul 1750, pe insula Sao Miguel din arhipelagul Azore, dar recolta obtinuta a fost una foarte mica. Cultivarea plantei in scop comercial se realiza cu dificultate. De-bia in 1874 cultivarea ceaiului in Portugalia a luat avant, cu ajutorul unor experti veniti din colonia portugheza Macao, aflata in China. Prima transa de ceaiuri din Azore a fost produsa si vanduta in anul 1883. Initial, aici existau 14 domenii pe care se cultivau ceai, avand diferiti proprietari. Singura companie care mai exista si in prezent este Gorreana, fondata si gestionata de familia Gago da Camara.

Foto: gorreanatea.com
Foto: gorreanatea.com

Ceaiurile negre si verzi se produc in continuare folosind tehnici vechi, transmise de-a lungul celor cinci generatii, deoarece din 1883 si pana astazi Gorreana a ramas o afacere de familie. Este cea mai veche companie producatoare de ceai din Europa, cu o traditie de peste 130 de ani. Plantatiile de ceai Gorreana sunt situate intr-o zona nepoluata, cu sol fertil, bogat in minerale, iar la cultivare nu se folosesc pesticide sau alte substante agresive, astfel ca ceaiul obtinut este unul ecologic, de o calitate foarte ridicata.

Domeniul Gorreana poate fi vizitat de catre turisti, deci daca vrei sa vezi cu ochii tai o plantatie de ceai si sa observi intreg procesul de productie, nu trebuie sa mergi tocmai in Asia. Portugalia te asteapta la o ceasca de ceai proaspat si aromat!

Ti-ar placea sa incerci un ceai portughez?

Foto: gorreanatea.com
Foto: gorreanatea.com

Doua trei lucruri nestiute despre lipoveni

Lipovenii, daca apucau la ceai, cadeau in vizita armeneasca: nu-i mai urneai! Fusesera mujici, venisera cu miile din maica Rusia, prigoniti de o popime ce asmutise sotniile de cazaci peste pravoslavnici. Erau oameni cuminti, „liposca”, dar habotnici. Nu-i clinteai – n-o putuse face el, tarul Petru! – din obiceiurile si datinile vechi. Li se zicea „staroveri” sau „stilisti”, nu-si schimbasera calendarul, nu-si taiasera barbile…Nimic nu schimbasera de la crestinarea dintai.

[…] Deocamdata, oplositi pe langa Piata Dudesti, isi beau in tihna ceaiul, dupa obiceiul cel vechi: dogorind de fierbinte, din farfurioara, cu ochii pe bucatica de zahar candel.

Fragmentul de mai sus, din „Suflet candriu de papugiu” de Radu Anton Roman m-a luat pe nepregatite. Beam un ceai rooibos Punch de scortisoara, dar simteam ca alta infuzie ar fi trebuit sa am in cana: una de ceai negru, cu apa pregatita la samovar. Dar de unde samovar?

Traditii berbere. Cand raspunsul la “vrei sa fii sotia mea?” il afli intr-un pahar cu ceai

maroc tighir

maroc tighir

Tinghir este orasul dintre munti. Asta inseamna numele lui si pozitionarea geografica este intocmai. Totusi, putea la fel de bine sa fie “orasul din oaza”, caci berberii si nomazii de aici locuiesc intr-un petec de verdeata si mica bunastare data de un parauas ce nu seaca. Ar fi fost un omagiu binemeritat adus paraului – in fond, el a creat acele chei impresionante, la jumatate de ora distanta, ce atrag mii de turisti si asigura jumatate din veniturile acestei localitati mici din Maroc.

Mustafa ne conduce pe potecile din oaza si ne povesteste despre berberi, nomazi, Defileul Toudra si cooperativele de covoare.

maroc tinghir oaza

– Aici, in Tinghir, avem un obicei pe care daca sunteti atenti o sa-l observati si voi. Deasupra vesmintelor femeile poarta o bucata de panza. Daca aceasta panza este innodata pe umarul drept, inseamna ca femeia este casatorita. Daca este innodata pe umarul stang, inseamna ca este divortata; daca poarta doua panze, una innodata pe umarul stang si una pe umarul drept, inseamna ca este vaduva. Si daca nu poarta nici o panza, inseamna ca este single. Fiti atenti, este un obicei pe care doar noi il avem!

Si intr-adevar, cativa pasi mai incolo, am vazut femei care purtau o panza alba sau alba cu floricele mici. M-am uitat la noduri: casatorite si divortate.

maroc femei tinghir casatorie

– Mustafa, la ce varsta se casatoresc fetele aici?

– In jur de 24-25 de ani.

– Si cum decurge cererea in casatorie?

– Daca baiatul sta cu parintii sai, atunci ii anunta ca vrea sa se casatoreasca si ei ii spun “Stiu eu o fata buna sa-ti fie sotie”. Si impreuna merg la fata acasa. Parintii lui stau de vorba cu parintii ei, iar ei doi stau de vorba in alta parte. O ora, doua ore. Baiatul ii aduce zahar si, la un moment dat in timpul discutiei, fata pregateste ceai pe care apoi il serveste baiatului. Baiatul bea si daca ceaiul este dulce, atunci fata accepta cererea in casatorie. Daca nu este, inseamna ca va trebui sa gaseasca alta.

– Si daca locuieste singur?

– Daca locuieste singur, atunci poate sa isi aleaga sotia singur.

ceai marocan

Intrebarea care mi-a scapat este: ce se intampla daca pune doar un pic de zahar in ceai? Ceaiul marocan este, prin definite, foarte dulce. Dar daca e usor dulceag, inseamna ca se mai gandeste?

Celebrul ceainic din Boston – 1934

În căutarea celui mai mare ceainic din lume am descoperit povestea ceainicului din Scollay Square, Boston. Este vorba despre un ceainic urias si perfect functional, atarnand deasupra usii de la intrare a Oriental Tea Company. In 1875 magazinul a organizat un concurs la care participanţii au fost invitaţi să estimeze cât ceai va încăpea în el. Umplerea a durat mai bine de o oră, iar în ceainic au încăput aproximativ 860 de litri.

Ceainic gigant din Boston

Fotografia datează din 1934. Sursa foto: National Geographic.

Confesiune de balerina

Dansatorii si sportivii, in general, sunt acel gen de oameni care, cu siguranta vor sti si vor simti pe corpul lor si in performantele lor ce produse si alimente le cresc rezistenta, le mentin un tonus potrivit si o energie cat mai constanta.

Astfel, m-am gasit intr-una din zilele trecute, eu, balerina amatoare cu o pasiune de a-mi testa limitele propriului corp si a propriei minti cat mai mult, la una din orele de balet si am hotarat inainte de aceasta sa imi pregatesc intr-un termos putin ceai verde, ca sa ii vad efectele in timpul orelor de studii, pentru ca mi se intampla destul de des ca pe la mijlocul orei sa devin o semi-leguminoasa fara vlaga.

Bun, zis si facut: am preparat ceaiul verde „cele 8 comori ale templului” caci acesta este noul meu ceai favorit, l-am pus in termos si m-am infatisat la sala de balet cu speranta ca poate va avea un oarecare efect aceasta licoare, din moment ce dimineata imi dadea o stare de bine si Zen dupa ce o beam. Asa ca, am inceput.

Prima pauza, prima jumatate de termos baut. Sete mare dupa plie-uri si jette-uri. Dupa cinci minute, hai ca parca ma simt mai in forta, hai ca parca functioneaza ceva mai bine muschii, hai ca ma desfasor cu o usurinta un picut mai mare, hai ca uite ce interesant ca nu mai obosesc asa de repede, hai ca am un super tonus. Omg! Ceva a functionat!

M-am simtit la acea ora de studii ca un iepuras Duracell 🙂 fara sa exagerez.

Asa ca, sunt constienta ca poate suna cam exagerat, insa aceasta a fost experienta mea. Va recomand si voua sa testati, fie ca bicicliti, fie ca alergati sau faceti piruete sau sariti sau orice, chiar va indic sa incercati si sa ne povestiti si voi experientele. Poate voi nu veti simti nimic sau poate voi chiar o sa simtiti si mai multe functionalitati ale ceaiului decat am simtit eu. Either way, chiar sunt curioasa de povestile si experientele voastre legate de cum ati introdus ceaiul in combinatia cu efortul fizic preferat de fiecare.

Tea on!