Acum vreo 3 ani am făcut cunoştinţă cu pământul ars de soare al Siciliei, unde aerul este îmbibat de parfumul sărat al mării şi de fumul vicioasei Etna. De curând, mi-am amintit de această escapadă savurând un ceai de portocale roşii, fructe specifice acestei insule, şi mi-au revenit în minte zilele calde, luminoase, linia fină dintre cer şi apă, alături de peisajele marcate de silueta nelipsită a vulcanului.
Portocalele roşii de Sicilia sunt o curiozitate delicioasă. Culoarea roşie a pulpei este dată de antocianină, un antioxidant puternic, cu efecte benefice pentru organism. Cele mai cunoscute sortimente de portocale roşii sunt Tarocco, Moro şi Sanguinello, care deţin şi certificarea de „indicaţie georgrafică protejată”. Acestea au un suc roşu strălucitor, un parfum proaspăt şi delicat şi un gust dulceag, uşor acidulat. Au un conţinut ridicat de vitamina C, pe lângă potasiu, vitamina A, fier, calciu şi fibre. Pe lângă acestea mai există şi specii mai rare, ca Pink Navel, Cara Cara sau Vaniglia Sanguigno, la care nuanţa se datorează licopenului, aceeaşi substanţă care conferă culoarea specifică roşiilor.
Citricele au început să fie cultivate în Sicilia în timpul dominaţiei arabe, adică perioada secolelor IX-X. În prezent, principalele zone din Sicilia pe care se cultivă portocale roşii sunt Catania şi Siracusa, unde pământul vulcanic extrem de fertil a dat naştere unui mediu propice pentru dezvoltarea lor. Desigur, acestea s-au răspândit şi în alte ţări, ca Spania, Grecia şi chiar în Statele Unite, însă aroma şi culoarea celor siciliene este diferită, datorită condiţiilor de sol şi climă, care influenţează concentraţia de antocianină. Aceasta se secretă datorită climatului uscat şi a variaţiilor mari de temperatură între zi şi noapte.
Portocalele roşii dau savoare îngheţatelor, cremelor şi deserturilor, se folosesc la marmeladă şi parfumează inclusiv preparatele cu paste. Şi, bineînţeles, ceaiurile.
Am pregătit ceaiul de fructe Portocale Roşii într-o după-amiază fierbinte de weekend, când temperatura de afară făcea concurenţă celei din Sicilia. Este perfect ca ice tea, eventual combinat cu felii colorate şi proaspete de citrice, însă cum eu chiar şi vara iubesc ceaiurile calde, n-am avut răbdare să-l las să se răcească. Conţine bucăţele de măr, flori de hibiscus, coji de portocală, lămâie şi măceşe, care îi dau o aromă acrişoară, răcoritoare şi o culoare roşu-sângeriu.
În timp ce preparam ceaiul, mi-am adus aminte că am luat o bucăţică din Sicilia cu mine.. la propriu! În cele 8-10 minute cât am aşteptat să fie gata infuzia, am căutat în cutia cu suveniruri piatra vulcanică pe care am cules-o de pe Etna. M-am bucurat să o pot ţine în mână, alături de harta cu străzile întortocheate ale Cataniei, pe unde mi-am plimbat paşii printre clădiri vechi, uitate de timp.
