Tradiţia ceaiului rusesc

China, Japonia, India şi Anglia sunt printre primele ţări la care ne gândim de obicei când vorbim despre ceai, datorită sortimentelor, ceremoniilor şi datinilor asociate acestei băuturi în spaţiile respective. Însă mai există şi alte zone unde ceaiul ocupă un loc însemnat în cultura tradiţională locală. Astăzi vă invităm la o călătorie virtuală în lumea rafinată a ceaiului rusesc, în căutarea celor mai alese gusturi şi obiceiuri.

Rusia are o tradiţie veche a ceaiului, în centrul căreia se află samovarul, un adevărat simbol al acestei culturi. Frecvent utilizat în literatură şi în filmele ruseşti, unde este asociat cu ospitalitatea, samovarul evocă atmosfera plăcută şi confortul de acasă. Duce cu gândul la reuniunile cu prietenii şi familia în jurul mesei, din serile lungi, friguroase, când gerul cu greu se lasă îmblânzit. Din acest univers nu lipsesc ceaiul negru, feliile de lămâie, cubuleţele de zahăr, ceştile elegante din porţelan, gemul, plăcintele şi alte gustări tradiţionale. Şi, desigur, buna dispoziţie.

samovar ceai
Foto: igorrf.net

Pentru un tea party rusesc autentic se foloseşte un serviciu de porţelan, cea mai celebră firmă producătoare fiind Fabrica Imperială de Porţelan Lomonosov, fondată în anul 1744. Ceştile, farfuriile şi ceainicele sunt decorate cu modele atent executate, iar designul reprezentativ pentru acest brand constră în romburi cu marginile albastre, dispuse asemenea unei plase. Desigur, există şi numeroase alte modele de seturi de ceai, fiecare cu farmecul propriu. Continuă lectura „Tradiţia ceaiului rusesc”

Doua trei lucruri nestiute despre lipoveni

Lipovenii, daca apucau la ceai, cadeau in vizita armeneasca: nu-i mai urneai! Fusesera mujici, venisera cu miile din maica Rusia, prigoniti de o popime ce asmutise sotniile de cazaci peste pravoslavnici. Erau oameni cuminti, „liposca”, dar habotnici. Nu-i clinteai – n-o putuse face el, tarul Petru! – din obiceiurile si datinile vechi. Li se zicea „staroveri” sau „stilisti”, nu-si schimbasera calendarul, nu-si taiasera barbile…Nimic nu schimbasera de la crestinarea dintai.

[…] Deocamdata, oplositi pe langa Piata Dudesti, isi beau in tihna ceaiul, dupa obiceiul cel vechi: dogorind de fierbinte, din farfurioara, cu ochii pe bucatica de zahar candel.

Fragmentul de mai sus, din „Suflet candriu de papugiu” de Radu Anton Roman m-a luat pe nepregatite. Beam un ceai rooibos Punch de scortisoara, dar simteam ca alta infuzie ar fi trebuit sa am in cana: una de ceai negru, cu apa pregatita la samovar. Dar de unde samovar?