Ce faci cand auzi de un festival misto, vrei sa mergi dar din cauza [ insert excuse here] nu mai ajungi? Te bucuri nespus cand este anuntata o noua editie, iti notezi in agenda si iesi din casa chiar daca afara ploua/sta sa ploua/ a plouat si te gandesti ca poate ar fi mai bine sa stai pe canapea cu un ceai aromat intr-o mana si cu o carte intr-alta.
Asadar, duminica 24 iunie, am iesit si ne-am dus la Festivalul Culturii Thailandeze care avea loc in Muzeul Satului. La poarta am fost anuntati ca dansul s-a terminat, dar ca exista un stand cu mancare si ca urmeaza sa avem parte de mancare thailandeza. Mmmm! Sa vedem, sa gustam.
Din toate minunatiile de acolo am ales patru feluri de mancare (au castigat cele care ne-au facut mai mult cu ochiul).
Si daca luai de mancare, iti dadeau din partea casei o bautura care in dozator parea roz – „Thai herb drink”.
Cum a fost mancarea? Delicioasa. Si suprinzatoare. Ma asteptam ca unele preparate sa fie dulci si erau sarate. Si invers. De fapt, mai toate erau dulci, ceea ce a fost suprinzator. La fel de surprinzator a fost sa aflu ca ei nu au aperitive, felul intai, felul doi si mananca din toate odata. Si supa de tapioca cu bucati de nuca de cocos nu e supa pentru felul intai, cum credeam, ci e desert.
Aspectul m-a dus cu gandul la mormoloci (!) dar gustul era foarte dulce si cumva haios. Felul meu preferat din tot ce am gustat acolo.
Si ceaiul? Adica „thai herb tea”?
Vecinii nostri de masa au spus ca este „apa chioara”. Te uitai in paharel si vedeai un lichid incolor. Gustai si iti dadeai seama ca e un fel de apa aromata, o bautura potrivita pentru dulce-sarat-dulce-dulce ce ai mancat. Si te racorea!
Nu stiu de ce am ramas cu impresia ca am baut ceai thailandez. (Din ignoranta!) Ceaiul thailandez are la baza ceai negru caruia i se adauga apa din flori de portocala, multe mirodenii si se indulceste cu zahar si lapte condensat. Bautura din fata mea era o infuzie. Doar o infuzie.
