Pentru mine, toamna este sezonul ceaiului rooibos. Se asorteaza atat de bine cu acest anotimp, incat mi-e tare drag sa-l beau cand frunzisurile copacilor incep sa se coloreze in nuante ruginii, alintate inca de picaturi de verde.
In plus, rooibosul are un gust dulceag, destul de discret, ideal pentru a face trecerea de la soarele si caldura verii la frigul cu care iarna vine la pachet. Ceaiul de rooibos imi place concentrat, asa ca pun la infuzat o cantitate un pic mai mare, pentru ca aroma sa fie mai puternica, iar culoarea mai tare, asemanatoare cafelei.
De obicei, imi beau ceaiul dintr-o cana uriasa, de aproape un litru, care sta mereu langa mine, la birou. As putea spune chiar ca e un fel de animal de companie, pentru ca ma insoteste credincioasa zi de zi la orele de lucru. In dupa-amiaza asta insa, am avut chef de un ceai in doza simpla, asa ca am ales o cana mai mica (daca un recipient de 400 ml poate fi considerat mic…), in care mi-am pregatit un ceai rooibos cu cocos si migdale.
Migdalele crude sunt gustarea mea preferata; intregi sau sub forma de fulgi, mi se pare ca merg perfect cu orice fel de desert, salata, iar in ceai, cu atat mai mult. Desi cocosul a devenit o prezenta constanta in magazinele noastre, inca ma duce cu gandul la taramuri exotice si la amestecuri inedite de condimente pentru mancaruri dulci si sarate. La o supa de cocos cu creveti, de exemplu.
Revenind la ceaiul nostru, combinatia de rooibos, migdale si cocos e ca o bomboana raffaello in forma lichida, al carui gust il inregistrezi cu fiecare papila gustativa, dorindu-ti sa prelungesti senzatia dulce-amaruie, asemanatoare zilelor de toamna. Ceaiul mai contine si petale de trandafir, insa cocosul si migdalele fac o echipa mai puternica, iar gustul lor iese pe primul loc la intensitate.