Turcii au o vorbă care spune că “discuţiile fără ceai sunt ca noaptea fără lună”. Iar dacă aţi fost prin bazarele turceşti, ştiţi cu siguranţă la ce ne referim. Ceaiul este o băutură foarte iubită în Turcia, depăşind la consum nu mai puţin celebra cafea. Însă puţini ştiu că Turcia nu este doar ţară consumatoare de ceai, ci şi producătoare. Astăzi ne-am gândit să povestim despre istoria culturii ceaiului turcesc.
Raportată la cei 5000 de ani de istorie a acestei băuturi, tradiţia ceaiului turcesc este una foarte tânără, dacă ne gândim că a luat naştere în anii 1500, datorită activităţilor comerciale desfăşurate pe Drumul Mătăsii. Popularitatea ceaiului a crescut la finalul anilor 1800, dar a cucerit definitiv turcii de-abia la jumătatea secolului XX.
O primă tentativă de cultivare a ceaiului în Turcia a avut loc în anul 1917, dar din cauza contextului nefavorabil (războiul de independenţă), aceasta a eşuat. 20 de ani mai târziu, 20 de tone de seminţe de ceai au fost importate din Batumi, Georgia şi plantate pe dealurile din regiunea Rize, aflată la malul Mării Negre. Rezultatul: 30 de kilograme de ceai. Climatul umed din această regiune, cu temperaturi ridicate şi o distribuţie potrivită a precipitaţiilor pe toată durata anului, s-a dovedit a fi ideal pentru cultivarea ceaiului.
Consumul de ceai a fost impulsionat şi de factori economici. După primul război mondial, cafeaua s-a scumpit, iar ceaiul a devenit mult mai accesibil: 4 pahare de ceai costau cât o ceaşcă de cafea turcească.
În anul 1947 a fost creată prima fabrică de ceai, iar până în anii 1960 Turcia începuse deja exporturile în acest domeniu. Regiunea Rize a beneficiat de pe urma comerţului cu ceai, dezvoltându-se economic. Producţia de aici se apropie de nivelurile din Sri Lanka, astfel că Turcia asigură 4,6% din producţia mondială de ceai şi este al şaselea mare producător, după India, China, Kenya, Sri Lanka şi Indonezia. Peste 200.000 de familii sunt implicate în cultivarea ceaiului, ca proprietari de plantaţii, arendaşi sau angajaţi în cele aproape 300 de fabrici de ceai.
De asemenea, Turcia este unul dintre puţinele state unde se cultivă bergamotă, un ingredient esenţial pentru popularul ceai Earl Grey.
Datorită unei taxe mari pe ceaiurile importate, turcii consumă preponderent ceai negru din Rize. Anual, în Turcia se vând 400 de milioane de pahare de ceai, adică undeva la 6 pahare de persoană.
La fel ca şi englezii, turcii au o perioadă preferată din zi când beau ceai. Între orele 15:00 şi 17:00, la çay saati, ceaiul este acompaniat de prăjituri, biscuiţi săraţi şi dulci, baclavale şi alte bunătăţi. Ceaiul turcesc se serveşte simplu, fără lapte, dar cu multe cuburi de zahăr (kesme). În partea de est a ţării există obiceiul de a ţine în gură o bucată de zahăr în timp ce se bea ceaiul.
Despre cum se prepară şi se serveşte ceaiul turcesc citiţi mai multe în acest articol.
Surse: teforia.com, turkishculture.org