India se află în topul țărilor consumatoare de ceai din lume și este al doilea producător, după China, „oferta” sa incluzând varietățile celebre Assam și Darjeeling. Circa 70% din ceaiul produs în India este consumat la nivelul țării.
Cum a ajuns ceaiul indian să fie atât de răspândit și apreciat? Iată povestea sa!
Magazinul nostru online s-a îmbogățit cu un nou sortiment remarcabil de ceai negru, provenit din India: Darjeeling Ambootia.
Despre Darjeeling am mai povestit în articolul Darjeeling, taramul magic al ceaiului. Pe scurt, este denumit și “șampania ceaiurilor” datorită gustului său dulce-tămâios, asemănător cu vinul muscat.
Ambootia este una dintre cele mai celebregrădini de ceai din regiunea indiană Darjeeling. Situată la poalele munților Himalaya, în valea Kurseong, aceasta beneficiază de condiții geografice excelente, ceaiul fiind cultivat la altitudini de aproximativ 1370 m. Ceaiul Darjeeling Ambootia provine de pe această plantație specială. Continuă lectura „Darjeeling Ambootia, ceai negru de pe o plantație indiană cu tradiție”
Dacă ești pasionat de ceai, în special de ceai negru, foarte probabil să fi încercat deja Darjeeling și Assam, celebrele sortimente indiene. Cu toate acestea, în India se cultivă și alte varietăți de ceai, nu atât de populare, însă destul de interesante cât să merite un articol pe blogul nostru 🙂
Nilgiri
În munții Nilgiri, cunoscuți și ca munții Albaștri, primele încercări de cutivarea a ceaiului au avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După mai multe experimente în valea Ketti, producția comercială a luat avânt pe domeniile Thiashola și Dunsandle, începând cu anul 1859. O sută de ani mai târziu, Glensmorgan a devenit prima zonă din India de Sud producătoare de ceai verde. Continuă lectura „Varietăți mai puțin cunoscute de ceai indian”
India este una dintre cele mai mari țări producătoare de ceai din lume și se mândrește cu sortimente celebre. Există numeroase varietăți de ceai indian, însă cele mai cunoscute sunt Assam, Darjeeling și Nilgiri. Desigur, nu putem uita de Masala Chai, rețeta care îmbină ceaiul negru indian cu mirodenii gustoase și le scaldă în lapte.
Indienii consumă 19% din ceaiul de pe glob, deși aproape 76% din ceaiul produs aici este savurat în afara granițelor țării. Alături de Kenya, China și Sri Lanka, India face parte din topul exportatorilor de ceai.
Aproape fiecare parte a Indiei are propria regiune de cultivare a ceaiului, cu peste 14.000 de astfel de proprietăți. Cele mai mari cantități de ceai, precum și sortimentele cele mai bune, se obțin în Assam, West Bengal, Tamil Nadu și Kerala.
Poziția geografică a Indiei determină mai multe zone climatice, astfel că ceaiurile au caracteristici distincte în funcție de locul unde sunt cultivate și chiar de plantația în sine. În general, ceaiurile negre ale Indiei au un gust puternic, tare, în timp ce unele se remarcă prin aromele delicate.
Istoria arată că în India ceaiul era consumat încă din anul 750 îHr, iar în secolul al XVI-lea exista chiar un preparat pe bază de legume cu frunze de ceai, usturoi și ulei.
Cultivarea ceaiului în India în scop comercial a luat avânt în secolul al XIX-lea, datorită britanicilor, mari consumatori ai acestei băuturi. Inițial, ei importau ceaiul din China, însă prețul foarte ridicat i-a făcut să se reorienteze. Astfel, britanicii au început să învețe despre producția ceaiului și au experimentat cultivarea acestuia în India.
Guvernatorul Bengalului Warren Hastings, botanistul Sir John Banks, colonelul Robert Kyd sau exploratorul Robert Bruce sunt doar câteva personaje care au contribuit în secolele XVIII-XIX la expansiunea culturilor de ceai în India.
Darjeeling este o regiune din India, situată în Bengalul de Vest, la poalele munților Himalaya, renumită pentru ceaiurile rafinate cultivate aici, printre cele mai celebre din lume.
Spre deosebire de majoritatea ceaiurilor indiene, Darjeeling este obținut din frunze de Camellia sinensis de varietate chinezească și nu din cele de Assam (Camellia sinensis var. assamica). Este disponibil în variantele negru, verde, alb și oolong. Deși sunt încadrate de obicei la categoria “ceaiuri negre”, aproape toate ceaiurile Darjeeling au o oxidare incompletă, astfel că în realitate sunt mai mult oolong decât negre.
Plantațiile de ceai din districtul indian Darjeeling au luat naștere în anul 1841, când dr. Campbell a folosit semințe chinezești de Camellia Sinensis pentru a experimenta cultivarea acestei plante în mediul natural din India. Dezvoltarea comercială a început în anii 1850, iar zece de ani mai târziu compania Darjeeling avea deja 4 grădini de ceai.
În ziua de azi denumirea de “ceai Darjeeling” poate fi utilizată doar pentru a desemna ceaiul care a fost cultivat, crescut, prelucrat și produs în grădinile de ceai din această regiune. Darjeeling are statutul de indicație geografică protejată, astfel că produsul autentic poate fi obținut exclusiv în regiunea respectivă din India.
Darjeeling este considerat “șampania ceaiurilor” datorită notelor sale de dulce-tămâios similare celor din vinul muscat. Însă acesta poate avea și arome vegetale, fructate sau de citrice. Este mai ușor și mai puțin astringent decât majoritatea ceaiurilor negre, dar mai complex decât cele verzi. Aroma unică a Darjeeling provine din îmbinarea ceaiului de origine chineză cu condițiile naturale ale regiunii din India, având un climat rece și umed. Plantațiile sunt amplasate la altitudini ridicate, de 1000-2000 de metri. Calitățile sale, dar și producția redusă, în special în recoltele timpurii, fac ca acest ceai să aibă un preț ridicat.
Recoltarea ceaiului Darjeeling se realizează de patru ori pe an, în sezoane diferite. Ceaiurile Darjeeling din aceeași plantație vor avea un gust diferit în funcție de perioada în care sunt culese frunzele. Prima recoltă are loc imediat după trecerea iernii, ceaiul obținut având un gust proaspăt și revigorant. În această etapă sunt culeși doar bobocii și frunzele superioare. La cea de-a doua recoltă începe să se simtă deja gustul tămâios, ușor fructat, rezultând o infuzie de culoare mai închisă. Un astfel de sortiment este de exemplul ceaiul Margaret’s Hope FTGFOP1, pe care îl poți cumpăra din magazinul nostru online. Cel mai puțin favorabil sezon pentru culegere este cel musonic. Ultima recoltă este cea de toamnă, când frunzele au culoarea cuprului. Deși recoltele din primele două sezoane sunt cele mai apreciate și valoroase, cele din ultimele două sunt utilizate în amestecuri, pentru savoarea lor specifică.
Frunzele de ceai se culeg manual și se prelucrează după metoda tradițională, fiind lăsate să se usuce pentru mai multe ore, apoi sunt rulate și oxidate.
Ceaiul Darjeeling este o sursă bună de antioxidanți, substanțe care neutralizează radicalii liberi și întăresc organismul. Toate tipurile de ceai conțin antioxidanți, dar ceaiurile negre care fermentează în timpul prelucrării, precum cele Darjeeling, sunt foarte bogate în astfel de compuși.
Îți recomandăm să încerci ceaiul Darjeeling fie simplu, fie în mixuri delicioase, alintate cu fructe. Iată câteva recomandări:
Limbile lumii sunt atât de diferite, unele provin din aceeași regiune și dau dovadă de anumite asemănări, în timp ce altele ne par a fi venite de pe planete depărtate. În ciuda tuturor diferențelor de scriere și de perceție, un cuvânt pare să fi supraviețuit peste tot și să unească toate civilizațiile:
ceai (română), tea (engleză), tee (germană), tè (italiană), chá (portugheză), chai (hindi), chai (arabă), cha (chineză), chai (swahili), çay (turcă) și exemplele pot continua.
Astăzi vreau să vă invit la o scurtă plimbare prin India, mai exact prin Bombay, unde ceaiul de dimineață are un rol foarte important în viața locuitorilor, un rol atât de important încât a dat naștere expresiei cutting chai. Dimineața devreme, tarabele de ceaiuri ademesc trecătorii cu un miros puternic de ceai condimentat și cu un „Idhar milega idhar! Bilkul cutting chai!” (Luați-l de aici! Cutting Chai!). Expresia se referă la o jumătate de cană de ceai negru foarte, foarte fierbinte, servită de fiecare dată înainte de muncă.
„Taierea” ceaiului se referă însă la un lucru și mai interesant: în India se consideră că un ceai nu se savurează cu adevărat decât în compania unor prieteni, astfel expresia „cutting” stă pentru împărțirea băuturii și a timpului cu alți oameni. Obiceul acesta s-a format inițial în Bombay, între timp însă a cuprins întreaga India, iar „cutting chai” a devenit un veritabil simbol al începutului de zi.
Mai multe despre ceaiul din Bombay puteți citi aici. Voi prin ce colțuri ale lumii ați umblat și ce ceaiuri ați descoperit?