Tradiţia ceaiului rusesc

China, Japonia, India şi Anglia sunt printre primele ţări la care ne gândim de obicei când vorbim despre ceai, datorită sortimentelor, ceremoniilor şi datinilor asociate acestei băuturi în spaţiile respective. Însă mai există şi alte zone unde ceaiul ocupă un loc însemnat în cultura tradiţională locală. Astăzi vă invităm la o călătorie virtuală în lumea rafinată a ceaiului rusesc, în căutarea celor mai alese gusturi şi obiceiuri.

Rusia are o tradiţie veche a ceaiului, în centrul căreia se află samovarul, un adevărat simbol al acestei culturi. Frecvent utilizat în literatură şi în filmele ruseşti, unde este asociat cu ospitalitatea, samovarul evocă atmosfera plăcută şi confortul de acasă. Duce cu gândul la reuniunile cu prietenii şi familia în jurul mesei, din serile lungi, friguroase, când gerul cu greu se lasă îmblânzit. Din acest univers nu lipsesc ceaiul negru, feliile de lămâie, cubuleţele de zahăr, ceştile elegante din porţelan, gemul, plăcintele şi alte gustări tradiţionale. Şi, desigur, buna dispoziţie.

Pentru un tea party rusesc autentic se foloseşte un serviciu de porţelan, cea mai celebră firmă producătoare fiind Fabrica Imperială de Porţelan Lomonosov, fondată în anul 1744. Ceştile, farfuriile şi ceainicele sunt decorate cu modele atent executate, iar designul reprezentativ pentru acest brand constră în romburi cu marginile albastre, dispuse asemenea unei plase. Desigur, există şi numeroase alte modele de seturi de ceai, fiecare cu farmecul propriu.

O altă componentă importantă a ceaiului în stil rusesc este lămâia, tăiată în felii rotunde – se consideră că ceaiul cu lămâie este o invenţie rusească.

Samovarul este recipientul în care se fierbe şi se păstrează apa pentru ceai. Adevărate opere de artă, samovarele au forme şi mărimi variate, fiind realizate din cupru, nichel, aliaj de cupru şi zinc sau chiar din argint. În mod tradiţional, acestea funcţionează pe bază de cărbuni, însă în prezent există şi samovare electrice. În Rusia, primele samovare au fost produse la finalul secolului al XVIII-lea în oraşul Tula.

Conform tradiţiei ruseşti, pentru a prepara ceaiul se face o infuzie foarte concentrată, care de obicei se ţine într-un ceainic deasupra samovarului, astfel încât să se păstreze cald. Se toarnă în ceşti puţin ceai concentrat, iar apoi acesta este diluat cu apă fierbinte. Astfel, fiecare îşi poate face ceaiul după preferinţe, mai tare sau mai slab.

Ca sortimente, se preferă ceaiul negru. Specific este ceaiul Caravana Rusească, numit aşa deoarece era importat din China cu caravanele. Deoarece drumul era foarte lung şi dura uneori chiar mai bine de un an, ceaiul căpăta o aromă distinctă de fum de la focurile de tabără ale caravanelor. În ultima perioadă însă, aroma ceaiurilor chinezeşti, băute timp de circa trei secole în Rusia, a fost înlocuită cu gustul puternic al ceaiurilor de Ceylon. Deseori, sunt servite ambele tipuri de ceai, din dorinţa de a armoniza tradiţia cu noile preferinţe.

surse:
https://blog.espemporium.com/post/Russian-Tea-Drinking-Tradition.aspx
http://masterrussian.com/russianculture/samovars.htm