Despre nemți se știe că apreciază berea, însă poate ați fi surprinși să aflați că există o regiune în Germania unde ceaiul se află la loc de cinste. Și nu vorbim de un obicei recent, ci de o tradiție care a debutat în secolul al XVII-lea!
Datorită poziționării geografice și a legăturilor comerciale cu Anglia și Olanda, în estul regiunii Friesland a înflorit de timpuriu o pasiune pentru ceai, care se menține până astăzi.
Când cafeaua a cucerit Germania și alte zone ale Europei în secolul al XIX-lea, locuitorii din Friesland au rămas fideli ceaiului, acesta fiind mai economic. Funzele de ceai puteau fi utilizate de mai multe ori, iar procesul de preparare nu necesita filtre sau aparate de măcinat. Pentru a-și arăta ospitalitatea când primeau musafiri, cei din Friesland puneau mai multe frunze de ceai la infuzat în ceainic, astfel că în timp ceaiul tare a devenit standardul în regiune.
Prin ce se diferențiază ceaiul din Friesland de Est?
Putem vorbi de un adevărat ritual, de un mod aparte de servire a ceaiului:
- Ceaiul se servește în cești mici de porțelan, asemenea unora de espresso. Ceștile tradiționale sunt decorate fie cu modele albastre (Blau Dresmer), fie cu bujori sau trandafiri (Rood Dresmer).
- Pe fundul ceștii se pune o bucată de zahăr candel.
- Pentru infuzie se folosesc frunze de ceai negru Assam, cu gust puternic, aromat. Acestea se lasă la infuzat în apă fierbinte, în ceainic, circa 3-4 minute, apoi ceaiul se toarnă în ceașcă, peste bucata de zahăr.
- Se adaugă puțină smântână/ frișcă lichidă folosind o linguriță specială, astfel că în ceașcă se creează un fel de “nor”.
- După ce se pune frișca lichidă, ceaiul nu se amestecă! Motivul? Se spune că trebuie să simți trei gusturi distincte când savurezi această băutură: tăria ceaiului negru, gustul cremos al smântânii, apoi partea dulce de jos.
Nu lipsesc gustările: găluște tradiționale sau celebrii covrigi germani.
Ca musafir, se consideră nepoliticos să bei mai puțin de 3 cești la o vizită. Când îți așezi cana cu gura în jos pe farfurie sau când pui lingurița în ceașcă înseamnă că ai terminat și nu mai dorești ceai.
Nemții din Frieslandul de Est nu ratează niciun prilej să se bucure de o ceașcă de ceai. Conform tradiției, pe lângă mic-dejun și cină, ceaiul se mai servește la 11 dimineața și/sau la 9 seara.
Încă o dovadă că ceaiul face parte din identitatea culturală locală: în orașul Norden există și un Muzeu al Ceaiului (teemuseum.de), care expune tradiția consumului acestei băuturi în zonă.
Surse: afternoonteatotal.com, nytimes.com, foodal.com, thespruceeats.com