Publicat pe

Afternoon Tea sau cum să te bucuri de ceai în stil britanic

Afternoon Tea (“Ceaiul de după-amiază”) este o tradiție britanică foarte cunoscută și îndrăgită, a cărei origine datează din anul 1840. Inițiativa i-a aparținut Anei, Ducesă de Bedford, care, în așteptarea cinei servite de obicei foarte târziu, cerea să i se aducă în cameră ceai, sanvișuri și prăjituri. În timp, ceaiul și gustarea de după-amiază au devenit un excelent pretext de socializare, care s-a extins tot mai mult la nivelul societății engleze.

Cum în ultima perioadă petrecem mult timp acasă, ne-am gândit să îți povestim mai multe despre acest ritualul englezesc, în ideea de a-ți putea oferi la rândul tău momente de relaxare în compania unui ceai bun.

Iată câteva elemente de care să ții cont dacă vrei să te bucuri de un Afternoon Tea în cel mai pur stil britanic!

Continuă lectura „Afternoon Tea sau cum să te bucuri de ceai în stil britanic”
Publicat pe

Gustări pentru ceai: Cele mai bune sandvișuri englezești

Iubirea pentru ceai i-a determinat pe englezi să găsească gustări asortate și variate de savurat la tea o’clock. Un exemplu sunt scones, chifle micuțe și pufoase, servite atât în varianta sărată, cât și dulce. Există și gustări mai clasice, cum ar fi biscuiții, prăjiturile sau sanvișurile. Însă nu orice fel de sandvișuri!

Foto: preppykitchen.com

Sandvișurile englezești pentru ceai sunt în formă “mini”, ușor de mâncat cu mâna, dintr-o îmbucătură sau două – deci foarte practice. În plus, majoritatea ingredientelor din umpluturi sunt tăiate în bucăți foarte mici sau pasate.

Continuă lectura „Gustări pentru ceai: Cele mai bune sandvișuri englezești”
Publicat pe

Cu zahăr sau fără?

Tu cum îți bei ceaiul? Simplu sau îndulcit?

Dincolo de recomandările generale, această alegere ține de preferințele și dispozițiile fiecăruia dintre noi. Sunt anumite ceaiuri care de obicei se consumă cu zahăr, cum ar fi Masala Chai, English Breakfast sau Earl Grey. În mod obișnuit, ceaiurile negre tari, astringente, se combină bine cu zahăr și lapte.

Pe de altă parte, majoritatea ceaiurilor verzi, albe, oolong și pu-erh se beau simple. Se consideră că gustul delicat al ceaiurilor albe și complexitatea oolong-urilor nu ar mai fi puse în valoare dacă se simte dulcele de la zahăr, care ar acoperi practic aroma pură a băuturii. Zahărul nu doar “maschează” gustul ușor amărui al ceaiului, dat de cofeină, ci îl schimbă intervenind la nivel molecular, a arătat un studiu.

Continuă lectura „Cu zahăr sau fără?”
Publicat pe

Nuci pecan și cheddar, o combinație delicioasă pentru scones

Despre scones am mai povestit. Sunt mini-chifle englezești, care merg foarte bine la un ceai, simple sau cu miere, măsline, cremă de brânză, frișcă, gem etc.

Astăzi îți prezentăm o nouă rețetă de scones, însă înainte ne-am gândit să povestim puțin despre aceste gustări atât de apreciate de englezi pentru ceaiul amiezii.

Nu se știe exact care este originea lor, dar cel mai probabil provin din Scoția, prima menționare datând din anul 1513. Se pare că termenul „Skone” vine de la cuvântul olandez „schoonbrot”, care înseamnă „pâine frumoasă”, însă aceasta este doar una dintre multele variante vehiculate cu privire la proveniența lor. Scones se află în strânsă legătură cu tradiționalele pâinici rotunde scoțiene, făcute cu ovăz și coapte pe plită, la foc deschis, iar ulterior, la cuptor.

Continuă lectura „Nuci pecan și cheddar, o combinație delicioasă pentru scones”
Publicat pe

Ceaiul în Anglia: de la exclusivism la băutură-cult

Ceaiul și-a făcut loc în lumea britanică la jumătatea secolului al XVII-lea, inițial ca un capriciu scump; doar familia regală și aristocrația și-l permiteau.

Servitorii nu aveau voie să umble cu frunzele de ceai, acestea fiind ținute de stăpâna casei într-un dulap special, alături de cești și celelalte vase. Când se dorea servirea ceaiului, servitorii pregăteau masa, recipientele pentru ceai și aduceau ceainicul cu apă fierbinte. Doamna casei era cea care prepara ceaiul, punând frunzele la infuzat în apă și apoi turnând băutura în cești.

ceaiul in anglia

La poziționarea ceaiului ca băutură exclusivistă au contribuit taxele ridicate, care făceau ca prețul de vânzare să fie foarte mare: la jumătatea secolului al XVIII-lea, taxa pe ceai ajunsese la 119%. Contrabanda nu a întârziat să apară. De-abia în 1784 taxa pe ceai a scăzut la 12,5%, iar ceaiul a câștigat rapid teren în inimile și ceștile englezilor.

Cafenelele londoneze sunt cele care au facilitat popularizarea ceaiului în Anglia. Cafeneaua deținută de Thomas Garway în Exchange Alley a fost unul dintre primele localuri care au servit ceai publicului, atât vrac, cât și gata preparat, în anul 1657. Trei ani mai târziu, primele reclame la ceai lăudau proprietățile sale de revigorare a organismului și de prevenire a îmbătrânirii.  Continuă lectura „Ceaiul în Anglia: de la exclusivism la băutură-cult”