În cei 4000 de ani de când a fost descoperit în China, ceaiul a țesut în jurul său numeroase povești, mituri și ritualuri, care fascinează în continuare milioane de oameni de pe tot globul. Pentru că universul ceaiului este unul impresionant, ne-am gândit să-ți prezentăm în acest articol:
- Cum a evoluat cultura chineză a ceaiului de-a lungul dinastiilor, cucerind lumea
- Cele mai cunoscute sortimente de ceai chinezesc
Din China în toată lumea
Pentru o lungă perioadă de timp, ceaiul a fost considerat un veritabil medicament. O arată o legendă veche: se spune că Yan Di, un conducător din vremuri străvechi, gusta din tot felul de ierburi pentru a găsi remedii pentru boli. Fiind pe moarte din cauza unei plante otrăvitoare, o picătură de apă dintr-un arbore de ceai i-a căzut în gură și astfel a fost salvat.
În timpul dinastiei Zhou, ceaiul a jucat rol de ofrandă religioasă, iar apoi a fost servit pe post de… salată: primăvara și toamna, oamenii mâncau frunzele proaspete de ceai. Odată cu răspândirea budismului în mai multe zone din China, efectul său revigorant l-a făcut favorit în rândul călugărilor pentru meditațiile Za-Zen.
Ceaiul ca băutură a câștigat în popularitate în perioada dinastiei Tang, când magazinele de ceai au devenit foarte apreciate. În plus, în secolul al VIII-lea, Lu Yu scrie o carte despre ceai, care include informații despre cultivare, producere, procesare și degustare, considerată o adevărată “Biblie” a culturii chinezești a ceaiului.
Sub influența dinastiei Song, cultura ceaiului a fost îmbrăcată în delicatețe și somptuozitate, fiind create noi modalități de a te bucura de o ceașcă de ceai. Dinastia Ming a pus bazele procesării și servirii ceaiului.
Ceaiul a devenit o băutură internațională în vremea dinastiei Tang, când un călugăr japonez a adus semințe de ceai din provincia chineză Zhejiang în Japonia. Ulterior, maeștrii zen au “importat” în Japonia modalitățile de preparare și servire, le-au adaptat culturii locale și astfel a apărut ceremonia japoneză a ceaiului. Băutura s-a extins în lumea arabă în perioada dinastiei Song, datorită importurilor din Quanzhou (provincia Fujian), iar în dinastia Ming a început să fie vândut în țările din Asia de Sud-Est și Africa de Sud. De-abia în 1610 ceaiul va ajunge și în Europa, pe un vas comercial olandez, iar ulterior va cuceri întregul continent.
Cele mai populare sortimente de ceai chinezesc
Ceaiurile chinezești se cultivă în special în provinciile muntoase Anhui, Fujian, Guangdong, Guangxi, Jiangsu, Jiangxi, Yunnan și Zhejiang. În funcție de regiune, sol, climă, procesare și alte caracteristici specifice, ceaiurile au gusturi diferite, astfel că dintr-o singură plantă se pot obține numeroase arome savuroase. Câteva din cele mai cunoscute și apreciate tipuri de ceai chinezesc:
Alte denumiri/traduceri: Fântâna Dragonului, Long Jing
Lung Ching este un ceai verde de excepție, cultivat în regiunea Hangzhou din provincia Zhejiang. Sortimentele de calitate se remarcă prin frunzele uniforme ca mărime, aplatizate, netede, de un verde deschis. Infuzia are o culoare clară, galben-verzuie și un gust dulce, catifelat, ușor ierbos.
Alte denumiri/traduceri: Bai Mudan sau Bujorul Alb
Ceai alb select, cu un conţinut redus de cofeină, dar o cantitate mare de antioxidanţi, Pai Mu Tan se cultivă în nordul și sudul provinciei Fujian. Frunzele delicate conferă infuziei un parfum dulceag, cu arome florale si fructate.
LAPSANG SOUCHONG
Provenind din zona muntelui Wuji, provincia Fujian, acest ceai negru iese în evidență prin aroma îndrăzneață de fum. Frunzele de ceai sunt uscate și expuse la focuri din lemn de pin, preluând mirosul specific al fumului.
Alte denumiri/traduceri: Pu’er, Puer
La fel ca vinul, Pu Erh este cu atât mai bun cu cât este mai vechi. Este un ceai negru, fermentat, cu gust puternic, frunzele fiind presate în formă de cărmidă, cuib, piramidă etc. Aroma sa are o tentă de pământ, dar lasă un gust dulce în gură după ce este băut. Citește aici mai multe detalii.
DA HONG PAO
Alte denumiri/traduceri: Marea Robă Roșie
O varietate prețioasă de oolong, Da Hong Pao este unul dintre cele mai scumpe și celebre ceaiuri din zona munților Wu Yi, din nordul provinciei Fujian. Fiind considerat un ceai arizanal, premium, costurile de producție sunt mari – de aici și prețul ridicat. Infuzia are culoarea coniacului, iar gustul este dulceag, cu tente florale.
BI LUO CHAN
Alte denumiri/traduceri: Melcul verde de primăvară
Ceaiul verde Bi Luo Chun își are originile în munții Dong Ting din provincia Jiangsu, unde este cultivat încă din timpul dinastiei Tang. Frunzele de ceai sunt recoltate primăvara devreme și se rulează în spirale ce seamănă cu cochiliile de melc. Aroma ceaiului este ierboasă, ușoară, fresh, cu tente florale și fructate.
Cultivat în regiunea Fujian, acest ceai verde este amestecat cu flori de iasomie pentru a împrumuta din parfumul lor. După ce florile sunt îndepărtate, frunzele sunt rulate sub forma unor mici perle elegante. În magazinul nostru poți cumpăra ceai verde Jasmine Jade Pearl proaspăt, precum și multe alte sortimente de ceai chinezesc.
Ai încercat vreunul din aceste ceaiuri? Care a fost preferatul tău?
Surse: www.travelchinaguide.com, thewanderingeater.com, www.timeoutshanghai.com
2 răspunsuri la „Universul ceaiului chinezesc: istorie și sortimente”