Dacă nu ai auzit până acum de oolong sau știi de el, dar nu ți-e clar prin ce se deosebește de ceaiul verde, ne-am gândit să îți prezentăm diferențele, pe scurt, în acest articol.
Ceaiul verde și ceaiul oolong sunt ambele obținute din fruze de planta ceaiului, Camellia sinensis, însă modul de prelucrare diferă, astfel că și infuziile rezultate au caracteristici diferite. Putem spune că sunt rude apropiate, dar cu personalități proprii.
Ceaiul verde este mult mai cunoscut decât oolong, cel puțin pe meleagurile noastre. În Asia, ceaiul oolong este foarte apreciat și se produce în special în Taiwan și în provincia chineză Fujian.
Obținere
Oxidarea este procesul principal care diferențiază aceste ceaiuri și se referă la expunerea la aer la frunzelor de ceai. În general, cu cât frunzele de ceai sunt mai oxidate, cu atât au o culoare mai închisă.
Culorile frunzelor de ceai oolong pot varia de la verde și gri la maro închis, în funcție de nivelul de oxidare, dar și de alte caracteristici, cum ar fi mărimea frunzelor și perioada de recoltare. Gustul final al infuziei va fi influențat și de locul de cultivare al plantei ceaiului, pe lângă procesul de prelucrare.
La ceaiurile verzi, frunzele sunt supuse unui proces de încălzire la scurt timp după recoltare, pentru a opri oxidarea, prin prăjire rapidă (ceaiurile verzi chinezești) sau expunere la aburi (ceaiurile verzi japoneze).
La oolong, frunzele de ceai sunt parțial oxidate și răsucite sub forme de spirale sau de mărgele mici. Acestea se deschid treptat în contact cu apa caldă, motiv pentru care ceaiurile oolong pot fi infuzate de mai multe ori, oferind diferențe subtile de gust cu fiecare infuzie. Vezi în acest articol care este procesul complet de obținere a ceaiurilor oolong.
Simplificând lucrurile, dacă ar fi să așezăm aceste ceaiuri pe o axă în funcție de nivelul de oxidare, ceaiul verde ar fi neoxidat, ceaiul negru – oxidat, iar oolong, undeva la mijloc.
Arome
Nivelul de oxidare la oolong variază de la 8 la 85%, ceea ce se traduce și printr-o paletă diversă de gusturi, de la fructate, dulci, de miere și până la arome de pământ, lemnoase sau prăjite. Oolongurile cu un grad mai scăzut de oxidare se aseamănă mai mult cu ceaiurile verzi, în timp ce sortimentele mai oxidate sunt similare ceaiurilor negre.
Ceaiurile verzi au în general arome mai vegetale, ierboase, însă și în cazul lor există sortimente numeroase: Sencha, Bancha, Matcha, Gunpowder, Lung Ching, Gyokuro etc.
În descrierea acestor arome ne-am referit la ceaiurile simple, nearomatizate. Însă pe piață sunt și foarte-foarte multe amestecuri de ceai verde/ oolong cu fructe, flori și condimente. Pe lângă gustul originl al ceaiului, aceste ingrediente lărgesc gama de arome, astfel că e foarte ușor să găsești ceva pe placul tău. Câteva exemple:
Ceaiuri oolong aromatizate
Ceaiuri verzi aromatizate
Cofeină
Atât ceaiurile oolong, cât și cele verzi conțin cofeină, astfel că persoanele sensibile la această substanță ar trebui să aibă grijă la consumul infuziilor. Cantitatea de cofeină diferă în funcție de sortiment și de modalitatea de preparare, dar în general la oolong variază între 16,6 mg – 55,4 mg/ ceașcă de ceai (aprox. 240 ml) și 30-50 mg/ ceașcă de ceai la ceaiul verde.
Surse: senchateabar.com, artfultea.com, tea101.teabox.com, teafloor.com