Ce se ascunde în spatele acestui nume neobișnuit – sideritis?
Cunoscut și sub denumirile de “ceai muntele grecesc”
sau „ceaiul păstorului”, sideritis reprezintă o familie de plante medicinale cu
flori, utilizate în scop terapeutic datorită proprietăților anti-inflamatorii,
digestive și antioxidante.
Foto: greece-is.com
Sideritis crește în regiunea mediteraneană,
în sălbăticia munților, printre
stânci, chiar și la înălțimi de peste 1000 de metri, fiind adaptată la mediul cu
puțină apă și sol. Doar una dintre cele peste 150 de specii, Sideritis raeseri, este cultivată în
Grecia, Albania, Macedonia și Bulgaria, dar crește și spontan în zonele
muntoase.
Când auzim de ceaiul de mentă, mulți dintre noi ne amintim imediat de infuzia pe care o primeam când eram mici și aveam dureri de burtă. Poate din acest motiv, nu ne prea vine să bem în mod obișnuit un ceai pe care îl asociem cu o situație neplăcută.
Totuși, noi vrem să te convingem că menta este o plantă aromatică deosebită, care se potrivește foarte bine în infuzii de tot felul, fie alături de planta ceaiului, fie împreună cu alte plante, fructe și condimente.
Dar mai întâi, câteva informații despre mentă.
Poate ai observat că frunzele de mentă din supermarketuri, la ghiveci sau la pungă, arată altfel decât izma pe care o culegeai din grădina bunicii sau de pe drum. Există numeroase tipuri de mentă, unele sălbatice, care cresc spontan, iar altele cultivate, având arome și frunze ușor diferite.
Roinița sau melisa (“Melissa officinalis”, după numele din buletin) este o plantă din aceeași familie cu menta, folosită de secole ca remediu pentru a combate diferite afecțiuni. Frunzele puse în apă fierbinte creează o infuzie aromată, cu proprietăți benefice pentru organism. De asemenea, se pot infuza și florile de melisa, ce au culoarea albă.
Elvețienii sunt renumiți pentru ceasuri, ciocolată și peisajele montane superbe. Însă azi îți propunem să descoperi un rezultat inedit al măiestriei elvețiene, de data aceasta în materie de ceai. Când ți se face dor de țara cantoanelor, poți să încerci o infuzie gustoasă și colorată de plante: “Melanj elvețian”.
Dacă primul lucru care-ți vine în minte când te gândești la culoarea mov este lavanda, acest articol este pentru tine! Cu parfumul său puternic, exotic, lavanda sau levănțica este o plantă versatilă, utilizată din antichitate în ritualurile de frumusețe și ca remediu natural. Poate ai auzit de ea ca parfumant pentru rufe și locuință, însă află că are și alte întrebuințări.
Se folosește ca ingredient în deserturi, dulceață, ciocolată și înghețată, pentru extracția de ulei esențial de aromoterapie, dar și în industria cosmetică. În plus, ține la distanță țânțarii și alte insecte, care nu suportă mirosul ei. Cum probabil ați ghicit, lavanda se poate infuza pentru a obține o băutură calmantă, liniștitoare. Nu este un ceai foarte des întâlnit, însă e interesant de încercat, mai ales că vine și cu ceva proprietăți benefice.
Foto: lordingtonlavender.co.uk
Beneficiile ceaiului de lavandă
Are efect calmant. În cazul persoanelor stresate, ceaiul de lavandă acționează ca un calmant natural asupra corpului și minții, ajutând la relaxare.
Asigură un somn liniștit. Cei care adorm greu pot bea înainte de culcare un ceai de lavandă, cu efect ușor sedativ. Descoperă în acest articol alte ceaiuri pentru a te odihni mai bine.
Este bun pentru stomac. Contribuie la ameliorarea unor probleme gastrointestinale, ușurând digestia și prevenind balonarea sau crampele.
În timpul sarcinii, ceaiul de lavandă nu este recomandat, deoarece poate produce complicații.
Despre ceaiurile de plante se spune adesea că sunt fade, lipsite de gust, aromă și personalitate. Probabil că această impresie provine și din amintirile copilăriei multora dintre noi, când, fiind bolnavi, bunica ne pregătea ceaiuri din plante medicinale, cu un gust amar sau cel puțin dezagreabil. Totuși, dacă explorezi puțin acest univers, vei descoperi și infuzii de plante care te vor surprinde plăcut prin miros și savoare, în special blendurile care includ de asemenea fructe, flori și mirodenii.
Foto: motherearthliving.com
Povestea ceaiurilor de plante este una foarte veche, primele mențiuni despre utilizarea unor astfel de infuzii fiind regăsite în textele Ayurvedice din India, de acum 5000 de ani. Printre altele, acestea prezentau plante și rețete de ceaiuri pentru a meține starea de sănătate a organismului și a lupta împotriva diferitelor boli. Infuziile de plante sunt nelipsite din fiecare epocă istorică, iar proprietățile lor curative s-au transmis din generație în generație, de multe ori prin intermediul folclorului și al culturii nescrise, tradiționale.
Ceai… sau nu?
Ceaiurile din plante nu sunt “ceaiuri” în sensul strict al acestui termen, care definește infuzia obținută din planta ceaiului, Camellia Sinesis. Totuși, în limba română, cuvântul “tizană” (care înseamnă tocmai infuzie de plante) nu este prea folosit, așa că se preferă termenul “ceai” chiar și pentru infuziile realizate din plante obișnuite.
Preparare ceaiuri plante
La prepararea infuziilor se pot folosi diferite părți ale unei plante: flori, frunze, boboci, rădăcină, tulpină etc. Dacă ai posibilitatea, alege varianta cea mai proaspătă, adică frunze de mentă, flori de mușețel, de tei etc. în loc de sortimentele la plic, care de multe ori sunt sub formă de praf. Continuă lectura „Ghidul ceaiurilor de plante”
Intr-o dimineata luminoasa de weekend, cu mult timp de lenevit, m-am simtit inspirata sa incerc un ceai usor, de plante si am ales sotimentul “Inspiratie budista” lasandu-ma imbiata de amestecul interesant de ingrediente.
Cand am deschis punguta, m-am cucerit imediat mirosul aromat de nucsoara, asortat foarte bine cu cel al scortisoarei. Sun fan al mirodeniilor, atat in bauturi cat si in mancaruri, dar am ramas un pic uimita de combinarea cu plante, de obicei le asociez cu ceaiul negru sau rooibos. Asa ca am fost si mai curioasa.
Culorile mixului de plante si mirodenii sunt usor tomnatice, punctate ici-colo de nuante de portocaliu. “Inspiratie budista” contine echinaceea din belsug, planta care previne raceala, intarind sistemul imunitar. Pentru savoare, aceasta este alintata cu tot felul de bunatati: bucatele de mere, de morcov si de cacao, scortisoara, nucsoara, fenicul, sfecla, chipsuri de banana, sofranel, aroma.
In timp ce am asteptat sa fie gata ceaiul, m-am jucat cu cateva scoici colorate si le-am admirat formele si suprafatele mangaiate candva de apa. Mi-am imaginat ca sunt pe malul marii si ascult valurile in tacere. Autosugestie sau nu, chiar m-am simtit zen.
Dupa 5-10 minute, ceaiul a fost numai bun de baut. Infuzia are o culoare calda, de un rosu deschis si un gust dulce, bland. Mi-am savurat ceaiul in tihna, iar ziua mi-a fost calma si linistita.
