Când bem o ceașcă din ceaiul preferat, de obicei ne concentrăm pe aromă, fără să ne gândim la originea frunzelor. Poate dacă suntem cu adevărat pasionați știm din ce zonă provine ceaiul savurat și admirăm cum frunzele se deschid în apă, colorând-o și dându-i acel gust pe care îl iubim.
Deși în limba română numim “ceai” orice infuzie de plante/ fructe/ flori (folosește cineva cuvântul “tizană”?), ceaiul “adevărat” este cel obținut din infuzia frunzelor de planta ceaiului, Camellia sinensis. Despre această plantă vrem să vă povestim azi și să facem cunoștință cu originea ei, prin intermediul unor curiozități:
- Planta ceaiului, Camellia sinensis, face parte din familia Theaceae, alături de specii de arbuști ornamentali ca Franklinia și Stewartia.
- Alte denumiri sub care era cunoscută planta ceaiului sunt Thea viridis, Thea bohea sau Camellia thea.
- Există două varietăți diferite de Camellia sinensis: varietatea sinensis, originară din regiunea Yunnan, China și varietatea assamica, provenită din regiunea Assam, India, de unde își trage și denumirea. Cum a fost descoperită varietatea din Assam poți citi în acest articol.
- Cele două varietăți de Camellia sinensis polenizează încrucișat destul de ușor, astfel că au apărut numeroși hibrizi, de grade diferite de calitate.
- Planta ceaiului este, de fapt, un arbust veșnic verde. În forma cultivată, acesta este tuns periodic pentru a-și păstra o dimensiune redusă, de aproximativ 1 metru înălțime, ca frunzele să fie ușor de cules. Lăsată să se dezvolte natural, dacă are condiții favorabile ajunge la mărimea unui adevărat arbore.
- La început, cultivarea plantelor de ceai se făcea prin semințe, însă în prezent se preferă înmulțirea prin butași. După circa un an de îngrijire în pepiniere, butașii sunt plantați în grădinile de ceai. Plantele sunt tăiate frecvent, până la câțiva centrimetri deasupra solului, astfel că ele se dezvoltă în formă de V, ceea ce determină un număr mai mare de muguri care cresc pe suprafața de sus.
- La altitudini reduse, unde clima este caldă, frunzele de ceai pot fi recoltate după 2 ani și jumătate. În schimb, la altitudini mai mari, unde plantele se dezvoltă mai lent, durează și 5 ani până ca primele frunze să poată fi culese.
- Frunzele de ceai pot fi culese de 3-5 ori în fiecare an, însă calitatea lor diferă în funcție de sezonul de recoltare. De obicei, frunzele culese în primul sezon sunt de cea mai bună calitate.
- Deși există și mașini mecanice de recoltat, ceaiul de calitate ridicată este cules în continuare manual. Un culegător cu experiență poate să recolteze 30-35 kg de frunze de ceai zilnic.
- Arbustul de ceai poate rămâne productiv pentru 50-100 de ani, în funcție de varietate și de condițiile de cultivare.
Informații din “Istoria și arta ceaiului”, de Laura C. Martin, Editura Baroque Books & Arts.
