Istoria ceainicelor

Tu cum îți prepari ceaiul? Îl infuzezi direct în cană sau folosești ceainicul?

Te poți bucura de aroma unui ceai bun turnând apa caldă direct în cană, peste frunze, însă un ceainic va da mai mult farmec ritualului de pregătire a băuturii.

Deși ceaiul se mândrește cu o tradiție foarte veche, ceainicul are o istorie mai scurtă. Te invităm să o descoperim împreună în rândurile de mai jos!

Istoria ceainicelor   despre ceai

Misterul învăluie ca un abur fin apariția ceainicului, recipientul folosit la infuzarea frunzelor de ceai sau a mixurilor de fructe, mirodenii și plante. Există mai multe păreri cu privire la cum și când a debutat în lumea ceaiului, dar este general acceptat că povestea sa oficială începe în jurul anului 1500, având ca vârf de gamă ceainicele Yixing

Cum de până atunci chinezii nu foloseau ceainice? Pentru că aveau alte metode de preparare a băuturii și infuzau ceaiul direct în căni sau în vase mari. Se pare că profilul ceainicului a fost inspirat de vasele chinezești de ceramică sau chiar de vasele pentru vin cu mâner și capac. Aceste recipiente au ajuns pe bătrânul continent odată cu pachetele de ceai din Asia, începând cu secolul al XVII-lea, și s-ar putea ca asocierea să fi fost făcută întâmplător de către europeni; ei au crezut că vasele respective sunt folosite de chinezi la pregătirea ceaiului.

O distincție clară între recipientele pentru vin și ceainice se face de-abia în anii 1690, când British East India Company cere ca ceainicele realizate în China pentru europeni să fie prevăzute cu o sită pentru a împiedica scurgerea frunzelor de ceai când lichidul este turnat în cești. În această perioadă încep să apară și primele ceainice realizate în Europa, cu modele variate, dar care erau foarte fragile și deseori crăpau la contactul cu apa fierbinte. Așadar, la începutul secolului al XVIII-lea, East India Company a apelat din nou la artiștii chinezi și le-a cerut să creeze ceainice după design-ul companiei, însă folosind porțelanul chinezesc, mai rezistent. La acea vreme, chinezii se specializaseră deja în producerea și decorarea ceainicelor, datorită măiestriei fiind solicitați chiar și de vecinii japonezi.

Istoria ceainicelor   despre ceai

Între timp, europenii n-au stat degeaba și au perfecționat tehnica producerii porțelanului, astfel că în secolele XVIII-XIX inovatori ca William Cookworthy, Johann Bottger sau Ehrenfried Walther von Tschirnhaus au creat ceainice mai rezistente. Acestea aveau un preț ridicat și erau accesibile doar clasei superioare, care la acea vreme constituia publicul principal pentru ceai. Pe lângă cele din porțelan, erau foarte valoroase și ceainicele din argint.

Curentele artistice baroc și rococo au infuzat design-ul ceainicelor europene, în special în Franța și Anglia. Mai târziu, când ceaiul a devenit accesibil și clasei de mijloc și a câștigat popularitate, forma și decorațiunile ceainicelor au început să se schimbe în funcție de modă. Astfel, latura estetică a preluat controlul asupra celei utilitare, iar ceainicele au devenit mai mult un obiect de expoziție decât un vas pentru prepararea ceaiului.

În prezent, indiferent că sunt din lut, porțelan, sticlă, fontă sau alte materiale, simple sau decorate, cu infuzor inclus sau fără, ceainicele reprezintă o invitație la tihnă și la servirea ceaiului în liniște, un pretext pentru a pune pauză la agitația zilnică.

Istoria ceainicelor   despre ceai


Surse: desperateteadrinkers.org, theteaspot.com, hampshireculturaltrust.org.uk

Istoria ceainicelor 5.00/5 (100.00%) 1 vote

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>