Povestea ceaiului alb

Ceaiul alb este un sortiment aparte, fiind apreciat pentru delicatețe, raritate și aromele minunate. Se obține din muguri de ceai și frunzulițe tinere, încă acoperite de puf fin. Infuzia de un galben-verzui pal are un parfum subtil, floral și dulceag.

Cum și când a apărut acest ceai și de ce este atât de prețios?

Originile ceaiului alb merg până în timpul dinastiei Tang (618-907), însă atunci era diferit față de ce înțelegem azi când ne referim la acest sortiment. Acest ceai special era cules primăvara devreme, când avea forma unor ace argintii, expuse ulterior la abur, zdobite, comprimate și coapte în forme până când se uscau. Prin zdobire, se obținea apoi o pulbere care se punea în apă fierbinte, adesea alături de arome precum ghimbir, coajă de portocală, cuișoare sau mentă.

Primele menționări scrise despre ceaiul alb datează de la împăratul Huizong (aprox. 1105) din dinastia Song (960–1279). Ceaiul uscat era măcinat într-o pudră fină și amestecat în apa fiartă pentru a obține un lichid spumos (similar cu matcha). Se foloseau arome florale, ca iasomie, lotus sau crizantemă, care înlocuiau ingredientele mai picante folosite în dinastia Tang. Deoarece putea fi cules doar câteva zile, primăvara devereme, ceaiul alb era foarte scump și doar împăratul și-l permitea. Pentru foarte multă vreme, ceaiul alb era servit doar la curtea împăratului chinez și oaspeților acestuia.

Ceaiul alb, așa cum îl cunoaștem azi, a început să fie produs pentru comercializare la începutul anilor 1700, în provincia chineză Fujian.

În timpul domniei împăratului Jiaqing, sortimentul de ceai alb Silver Needle era foarte rar, fiind obținut doar din micii muguri ai unei varietăți locale de plantă a ceaiului din zona munților Taimushan. În jurul anului 1857, a fost descoperită o nouă varietate de plantă a ceaiului, numită Fuding, cu muguri mai mari și o aromă mai puternică. Astfel, se putea obține o cantitate mai mare de ceai și de o calitate mai bună, cu gust mai pregnant.

Ceaiul alb White Peony era produs inițial de fermierii din zona orașului Shuiji din Fujian. Popularitatea sa a crescut în anii 1920, când a început producția în regiunea vecină Zhenghe, care a devenit zona principală de producție din China, alături de Jianyang, Songxi și Fuding – toate în provincia Fujian.

Fiind obținut din muguri tineri, culeși manual și minim procesați, ceaiul alb era dificil de depozitat și transportat fără a se deteriora, astfel că nu prea era disponibil în afara provinciei Fujian. Pe măsură ce metodele de producție și stocare s-au îmbunătăți, acesta a început să se răspândească și dincolo de regiunea de origine. La finalul anilor 1800, în timpul domniei împăratului Guangxu, ceaiul alb Silver Needle a fost exportat și în exteriorul Chinei, iar apoi, la începutul anilor 1900, s-a extins și exportul de White Peony. Acestea sunt și în prezent cele mai populare sortimente de ceai alb, iar metodele stricte de recoltare și producere le mențin în continuare la un preț mai ridicat decât unele ceaiuri verzi sau negre.

Până recent, ceaiul alb era rar întâlnit în afara Chinei, deși ceaiurile negre sau verzi deveniseră deja celebre. Pe măsură ce beneficiile ceaiului alb au ajuns să fie cunoscute, acesta s-a răspândit în toată lumea.

Te invităm în magazinul nostru online să descoperi sortimente deosebite de ceai alb:

Ceai alb Ya Bao

Surse: whitetea.com, teavivre.com, pathofcha.com, tea101.teabox.com

Povestea ceaiului alb 5.00/5 (100.00%) 1 vote

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.