Arhive ceai negru — Pagina 3 din 4 — Jurnal de iubitori de ceaiuri

9 octombrie 201823 aprilie 2021

O ceremonie a ceaiului în Germania? Da, există!

Despre nemți se știe că apreciază berea, însă poate ați fi surprinși să aflați că există o regiune în Germania unde ceaiul se află la loc de cinste. Și nu vorbim de un obicei recent, ci de o tradiție care a debutat în secolul al XVII-lea!

Datorită poziționării geografice și a legăturilor comerciale cu Anglia și Olanda, în estul regiunii Friesland a înflorit de timpuriu o pasiune pentru ceai, care se menține până astăzi.

Când cafeaua a cucerit Germania și alte zone ale Europei în secolul al XIX-lea, locuitorii din Friesland au rămas fideli ceaiului, acesta fiind mai economic. Funzele de ceai puteau fi utilizate de mai multe ori, iar procesul de preparare nu necesita filtre sau aparate de măcinat. Pentru a-și arăta ospitalitatea când primeau musafiri, cei din Friesland puneau mai multe frunze de ceai la infuzat în ceainic, astfel că în timp ceaiul tare a devenit standardul în regiune.

Prin ce se diferențiază ceaiul din Friesland de Est? Continuă lectura „O ceremonie a ceaiului în Germania? Da, există!”

29 septembrie 20183 decembrie 2019

Ceaiul în Anglia: de la exclusivism la băutură-cult

Ceaiul și-a făcut loc în lumea britanică la jumătatea secolului al XVII-lea, inițial ca un capriciu scump; doar familia regală și aristocrația și-l permiteau.

Servitorii nu aveau voie să umble cu frunzele de ceai, acestea fiind ținute de stăpâna casei într-un dulap special, alături de cești și celelalte vase. Când se dorea servirea ceaiului, servitorii pregăteau masa, recipientele pentru ceai și aduceau ceainicul cu apă fierbinte. Doamna casei era cea care prepara ceaiul, punând frunzele la infuzat în apă și apoi turnând băutura în cești.

La poziționarea ceaiului ca băutură exclusivistă au contribuit taxele ridicate, care făceau ca prețul de vânzare să fie foarte mare: la jumătatea secolului al XVIII-lea, taxa pe ceai ajunsese la 119%. Contrabanda nu a întârziat să apară. De-abia în 1784 taxa pe ceai a scăzut la 12,5%, iar ceaiul a câștigat rapid teren în inimile și ceștile englezilor.

Cafenelele londoneze sunt cele care au facilitat popularizarea ceaiului în Anglia. Cafeneaua deținută de Thomas Garway în Exchange Alley a fost unul dintre primele localuri care au servit ceai publicului, atât vrac, cât și gata preparat, în anul 1657. Trei ani mai târziu, primele reclame la ceai lăudau proprietățile sale de revigorare a organismului și de prevenire a îmbătrânirii. Continuă lectura „Ceaiul în Anglia: de la exclusivism la băutură-cult”

5 septembrie 201823 aprilie 2021

Ceaiul și laptele

Combinația ceai + lapte deschide o lume întreagă de gusturi și rețete creative, fiind apreciată în Marea Britanie, Irlanda, Scoția, Canada, Sri Lanka, Hong Kong și India, dar nu numai.

Frunzele de ceai pot fi infuzate direct în lapte sau în apă și lapte. O altă variantă este să adaugi laptele la final, după ce ai infuzat deja frunzele de ceai în apă. De asemenea, laptele poate fi clasic sau vegetal (soia, migdale, orez etc). Acesta conferă consistență ceaiului, rezultând o gustare numai bună!

De unde ideea de a bea ceai cu lapte? Continuă lectura „Ceaiul și laptele”

28 august 201823 aprilie 2021

Varietăți mai puțin cunoscute de ceai indian

Dacă ești pasionat de ceai, în special de ceai negru, foarte probabil să fi încercat deja Darjeeling și Assam, celebrele sortimente indiene. Cu toate acestea, în India se cultivă și alte varietăți de ceai, nu atât de populare, însă destul de interesante cât să merite un articol pe blogul nostru 🙂

Nilgiri

În munții Nilgiri, cunoscuți și ca munții Albaștri, primele încercări de cutivarea a ceaiului au avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După mai multe experimente în valea Ketti, producția comercială a luat avânt pe domeniile Thiashola și Dunsandle, începând cu anul 1859. O sută de ani mai târziu, Glensmorgan a devenit prima zonă din India de Sud producătoare de ceai verde. Continuă lectura „Varietăți mai puțin cunoscute de ceai indian”

16 iulie 201823 aprilie 2021

Câteva curiozități despre ceaiul indian

India este una dintre cele mai mari țări producătoare de ceai din lume și se mândrește cu sortimente celebre. Există numeroase varietăți de ceai indian, însă cele mai cunoscute sunt Assam, Darjeeling și Nilgiri. Desigur, nu putem uita de Masala Chai, rețeta care îmbină ceaiul negru indian cu mirodenii gustoase și le scaldă în lapte.

Indienii consumă 19% din ceaiul de pe glob, deși aproape 76% din ceaiul produs aici este savurat în afara granițelor țării. Alături de Kenya, China și Sri Lanka, India face parte din topul exportatorilor de ceai.

Aproape fiecare parte a Indiei are propria regiune de cultivare a ceaiului, cu peste 14.000 de astfel de proprietăți. Cele mai mari cantități de ceai, precum și sortimentele cele mai bune, se obțin în Assam, West Bengal, Tamil Nadu și Kerala.

Poziția geografică a Indiei determină mai multe zone climatice, astfel că ceaiurile au caracteristici distincte în funcție de locul unde sunt cultivate și chiar de plantația în sine. În general, ceaiurile negre ale Indiei au un gust puternic, tare, în timp ce unele se remarcă prin aromele delicate.

Istoria arată că în India ceaiul era consumat încă din anul 750 îHr, iar în secolul al XVI-lea exista chiar un preparat pe bază de legume cu frunze de ceai, usturoi și ulei.

Cultivarea ceaiului în India în scop comercial a luat avânt în secolul al XIX-lea, datorită britanicilor, mari consumatori ai acestei băuturi. Inițial, ei importau ceaiul din China, însă prețul foarte ridicat i-a făcut să se reorienteze. Astfel, britanicii au început să învețe despre producția ceaiului și au experimentat cultivarea acestuia în India.

Guvernatorul Bengalului Warren Hastings, botanistul Sir John Banks, colonelul Robert Kyd sau exploratorul Robert Bruce sunt doar câteva personaje care au contribuit în secolele XVIII-XIX la expansiunea culturilor de ceai în India.

Surse: teatulia.com, teacoffeespiceofindia.com, thespruceeats.com

27 iunie 201724 iunie 2017

Budincă de chia cu ceai negru și zmeură

Semințele de chia sunt o variantă excelentă de a obține rapid o budincă delicioasă, datorită capacității lor de a absorbi lichidele. Nu au un gust anume, așa că se asociază bine cu ingrediente variate. Se prepară cu lapte, iaurt, suc de fructe sau ceai și se garnisesc cu tot felul de fructe uscate, nuci, fulgi de cocos, semințe etc. Astăzi am pregătit o budincă de chia cu ceai negru, cu un pic zmeură pentru culoare. Te invităm să o savurezi și tu!

Ingrediente

2 linguri semințe de chia
1 linguriță de cacao
200-250 ml apă fierbinte
1 linguriță ceai negru (poți folosi un ceai negru simplu, gen Assam, unul aromatizat delicios ori un Chai condimentat. Cei care vor să renunțe la cofeină pot înlocui ceaiul negru cu un rooibos aromat.)
zmeură proaspătă sau congelată
miere, zahăr sau îndulcitor, după preferințe

Mod de preparare

Am infuzat ceaiul în apa fierbinte și l-am lăsat apoi să se răcească. În cazul în care vrei să fie mai dulce, acum e momentul să pui mierea/ zahărul.
Am amestecat într-un pahar semințele de chia și cacaua, apoi am turnat 100 ml de ceai și am amestecat bine-bine. Am turnat restul de ceai și am continuat să amestec. Poți varia cantitatea de ceai în funcție de cât de tare vrei să fie budinca. Dacă preferi o consistență mai lichidă, pune mai mult ceai.
Am adăugat zmeura în budincă, apoi am lăsat la închegat timp de câteva ore.

Poftă bună! 🙂

3 iunie 2017

Povestea ceaiului Assam

În anii 1820, aventurierul scoțian Robert Bruce descoperă o plantă sălbatică în regiunea tropicală Assam din nord-estul Indiei, situată de-a lungul fluviului Brahmaputra. Este vorba de Camellia Assamica, o varietate locală a celebrei Camellia Sinensis, planta ceaiului. O trimite la Calcultta, pentru a fi studiată, iar câțiva ani mai târziu ia naștere Compania de Ceai Assam, care începe cultivarea plantei în valea cu același nume. Astfel, pe piața ceaiului, India devine un competitor serios pentru China.

De atunci, ceaiul Assam a câștigat în popularitate și a ajuns în cești din toată lumea, inclusiv în sortimentele English Breakfast sau Irish Breakfast, dar și în aromatul Masala Chai.

Datorită climei tropicale, a umidității și temperaturilor ridicate, regiunea Assam reprezintă un loc ideal pentru dezvoltarea plantei ceaiului. Deși aici se cultivă inclusiv ceaiuri albe și verzi, ceaiul negru este cel mai celebru. Continuă lectura „Povestea ceaiului Assam”

23 februarie 2017

Ceai cu savoare pentru energie: Afine Cocoa

Când eram mică și mergeam cu ai mei prin vacanțe la munte, mă atrăgeau întotdeauna tufele cu afine coapte. Aș fi stat cu orele să culeg micile boabe aromate, cu degetele pătate de culoarea și dulceața lor….

Îmi plac și acum afinele, așa că m-am bucurat să le descopăr într-un mix interesant de ceaiuri. Și cum o bucurie nu vine niciodată singură, alături de afine am mai văzut fulgi de boabe de cacao, un ingredient gustos pentru doza zilnică de energie.

Ceaiul Afine Cocoa, căci despre el e vorba, propune o combinație care mi s-a părut cel puțin curioasă: ceai negru și ceai verde Sencha. O echipă nu foarte des întâlnită de mine, dar care mi-a fericit papilele alături de alte ingrediente alese pe sprânceană.

Continuă lectura „Ceai cu savoare pentru energie: Afine Cocoa”

17 iulie 201617 iulie 2016

Ceai răcoritor cu pepene roșu

În miez de vară, am combinat ceaiul, băutura noastră preferată, cu un fruct zemos și dulce, binevenit când temperaturile sunt exagerat de ridicate: pepenele roșu. Te invităm să încerci o rețetă inedită de ceai rece cu pepene și să te bucuri de gustul său răcoritor. În plus, este și extrem de ușor de pregătit!

Ingrediente (4 porții)

6 lingurițe de ceai negru
700 ml apă
Un sfert de pepene roșu
2 linguri suc de lămâie
1 lingură zahăr
Câteva frunze de mentă
Gheață pisată

Mod de preparare ceai rece cu pepene Continuă lectura „Ceai răcoritor cu pepene roșu”

14 mai 20168 aprilie 2020

Earl Grey – când ceaiul negru întâlnește bergamota

În articolul de astăzi explorăm un nou sortiment de ceai, foarte popular mai ales în Marea Britanie. Ai auzit probabil de el și l-ai descoperit atât în magazinele de ceaiuri, cât și pe rafturile supermarketurilor. Este vorba de Earl Grey.

Ce este Earl Grey

Earl Grey face parte din categoria ceaiurilor aromatizate, fiind unul dintre cele mai cunoscute astfel de sortimente. În cazul ceaiurilor aromatizate, frunzele de ceai (negru, alb, verde, oolong) sunt parfumate sau amestecate cu fructe, flori, condimente sau uleiuri, apoi se adaugă arome naturale sau artificiale. În cazul Earl Grey, acest mix este reprezentat de ceai negru + portocală bergamotă.

Ce este bergamota

Portocala bergamotă este un soi de citrice aflat undeva la intersecția dintre portocală și lămâie, dar care include și caracteristici de grepfrut și lime. Se pare că aceasta este un hibrid între portocala amară de Sevilia, din zona mediteraneană, și o lămâie mai dulce originară din Africa de Sud-Est. Sucul bergamotei este mai puțin acru decât cel al lămâiei, dar mai amar decât al unui grepfrut. 80% din cantitatea totală de bergamotă este cultivată în Calabria, o regiune din sudul Italiei, urmată de Franța și Turcia.

Ceaiul de bergamotă se obține, deci, prin combinația de ceai negru Earl Grey cu bergamotă, fie sub formă de extract din fruct, fie ca aromă. Există atât varianta naturală, cât și cea sintetică de aromatizare a ceaiului Earl Grey. Bergamota sintetică are avantajul unei arome consistente, stabile. Nu conține citrice propriu-zise, astfel că poate fi consumată și de cei cu alergii la această categorie de fructe. Aroma naturală de bergamotă diferă foarte mult în funcție de locul unde a fost cultivată și de procesul de prelucrare.

Povestea ceaiului Earl Grey

Deși Earl Grey a fost popularizat de către englezi, el nu este o “invenție” a acestora, ci provine din China, la fel ca și celelalte ceaiuri aromatizate. Maeștrii chinezi încercau tot felul de mixuri pentru a obține ceaiuri mai exotice și a cuceri astfel lumea comerțului internațional.

Numele ceaiului provine de la Charles Grey (1764-1845), un aristocrat englez, ales în Parlamentul Britanic la vârsta de 22 de ani. A moștenit titlul de Earl după moartea tatălui său, în 1807, când a devenit membru în Camera Lorzilor, iar apoi a fost prim ministru al Marii Britanii în perioada 1830-1834. Continuă lectura „Earl Grey – când ceaiul negru întâlnește bergamota”