Câteva curiozități despre ceaiul indian

India este una dintre cele mai mari țări producătoare de ceai din lume și se mândrește cu sortimente celebre. Există numeroase varietăți de ceai indian, însă cele mai cunoscute sunt Assam, Darjeeling și Nilgiri. Desigur, nu putem uita de Masala Chai, rețeta care îmbină ceaiul negru indian cu mirodenii gustoase și le scaldă în lapte.

Indienii consumă 19% din ceaiul de pe glob, deși aproape 76% din ceaiul produs aici este savurat în afara granițelor țării. Alături de Kenya, China și Sri Lanka, India face parte din topul exportatorilor de ceai.

ceaiul indian

Aproape fiecare parte a Indiei are propria regiune de cultivare a ceaiului, cu peste 14.000 de astfel de proprietăți. Cele mai mari cantități de ceai, precum și sortimentele cele mai bune, se obțin în Assam, West Bengal, Tamil Nadu și Kerala.

Poziția geografică a Indiei determină mai multe zone climatice, astfel că ceaiurile au caracteristici distincte în funcție de locul unde sunt cultivate și chiar de plantația în sine. În general, ceaiurile negre ale Indiei au un gust puternic, tare, în timp ce unele se remarcă prin aromele delicate.

Istoria arată că în India ceaiul era consumat încă din anul 750 îHr, iar în secolul al XVI-lea exista chiar un preparat pe bază de legume cu frunze de ceai, usturoi și ulei.

Cultivarea ceaiului în India în scop comercial a luat avânt în secolul al XIX-lea, datorită britanicilor, mari consumatori ai acestei băuturi. Inițial, ei importau ceaiul din China, însă prețul foarte ridicat i-a făcut să se reorienteze. Astfel, britanicii au început să învețe despre producția ceaiului și au experimentat cultivarea acestuia în India.

Guvernatorul Bengalului Warren Hastings, botanistul Sir John Banks, colonelul Robert Kyd sau exploratorul Robert Bruce sunt doar câteva personaje care au contribuit în secolele XVIII-XIX la expansiunea culturilor de ceai în India.


Surse: teatulia.com, teacoffeespiceofindia.com, thespruceeats.com

Ceaiul de la ora 5 și povestea sa

Ce poate fi mai englezesc decât ceaiul de la ora 5? Deși este o tradiție relativ recentă, ceaiul după-amiezii a cucerit inimile englezilor și a intrat în ritualul cotidian, făcând mai ușoară așteptarea cinei. Dar să vedem cum a început totul!

Din Asia, ceaiul a ajuns în Europa în secolul al XVI-lea, prin intermediul comercianților venețieni și portughezi. În Anglia, băutura a fost popularizată în anii 1660 de către regele Carol al II-lea și soția sa portugheză, Infanta Catherine de Braganza, însă de-abia la jumătatea secolului al XIX-lea apare ritualul ceaiului de la ora 5.

Foto: daily.jstor.org
Foto: daily.jstor.org

În secolul al XVIII-lea, cina a ajuns să fie servită tot mai târziu, astfel că la începutul anilor 1800, englezii luau ultima masă a zilei între 19:00 și 20:30. Durata mare de timp dintre prânz și cină le cam făcea foame englezilor, însă curând a apărut și soluția.  Continuă lectura „Ceaiul de la ora 5 și povestea sa”

Pu-Erh: Shou vs. Sheng

Despre Pu-Erh, ceaiul cu formă inedită și gust puternic, îndrăzneț, am mai povestit. După fermentare și prăjire, acesta este lăsat la învechit, de obicei pentru mulți ani, asemenea vinului. Însă știați că există două feluri de Pu-Erh, în funcție de frunzele de ceai folosite și de modul de prelucrare?

Sheng Pu-Erh – crud/ verde

Este obținut din frunze de ceai verde, nefermentat. Acestea sunt culese, prăjite rapid, uscate la soare și apoi prelucrate la abur, pentru a fi comprimate în formele specifice. Ulterior, sunt lăsate să se învechească, până când capătă un gust puternic.

Deoarece acest sortiment nu este fermentat, ceaiul păstrează o aromă proaspătă, precum și un pic de gust amar, dar cu un aftertaste dulce.

Foto: nakedmetea.com
Foto: nakedmetea.com

Shu Pu-Erh – învechit/ negru

Se produce din ceai negru, fermentat. Inițial, acesta trece prin aceiași pași de prelucrare ca Sheng Pu-Erh, însă înainte de comprimare procesul este diferit:

  1. Frunzele sunt așezate în grămezi înalte de aproximativ 70 cm, se udă cu apă și apoi se acoperă cu o pânză. Astfel, ceaiul rămâne cald și se creează un mediu umed care accelerează fermentarea.
  2. După ce frunzele de ceai au fermentat până la un anume punct, sunt scoase din grămadă, aerisite, apoi comprimate. În funcție de gradul de fermentare, ceaiul își schimbă culoarea din verde sau galben într-un cafeniu-roșcat. Acest proces face ca gustul ceaiului să fie mai intens, cu o aromă de pământ.

În general, pentru ambalajele de Pu-Erh învechit se folosește culoarea roșie, în timp ce pentru cel crud nuanța preferată este verde.

În cazul celor două sortimente diferă și culoarea infuziei, nu doar gustul. Infuzia de Pu-Erh crud este de un galben deschis, iar cea obținută din frunze de Pu-Erh învechit are o nuanță de roșu închis.


Surse: pathofcha.com, teavivre.com

De ce spălăm frunzele de ceai înainte de infuzare?

Povesteam în articolul despre cum se folosește un gaiwanfrunzele de ceai trebuie clătite înainte de infuzarea propriu-zisă. Astfel, după ce ai turnat apă caldă în gaiwan și apoi ai scurs-o, același gest îl vei face și pentru frunze. Poate te-ai întrebat de ce este necesar acest procedeu, așa că în articolul de azi dezvoltăm puțin subiectul.

Există câteva motive pentru care frunzele de ceai se “spală”:

ceai alb mao feng

  1. Pentru a deschide mai bine frunzele

Unele ceaiuri oolong au frunzele strânse în forme de spirală sau de sferă, în timp ce sortimentele Pu-Erh sunt adesea comprimate în mici discuri sau blocuri. Dacă infuzăm aceste ceaiuri ca atare, riscăm ca apa să nu ajungă în interior, ci doar să umezească suprafața exterioară. În consecință, băutura rezultată va avea un gust slab. În schimb, după ce clătim frunzele cu apă călduță, o dată sau de două ori, acestea se vor deschide și își vor lăsa ulterior în apa de ceai toată aroma. De obicei, cu cât ceaiul este mai de calitate, cu atât se vor deschide mai ușor frunzele.  Continuă lectura „De ce spălăm frunzele de ceai înainte de infuzare?”

“Efectul ceainicului”: oamenii de știință au dat verdictul

Ți s-a întâmplat să torni încet ceai dintr-un ceainic și lichidul să picure pe lângă, făcându-te să sari în căutarea unui șervețel? Da, și nouă… Însă acum ne putem lua rămas-bun de la aceste pete nesuferite, pentru că un grup de cercetători francezi au descoperit cum se poate neutraliza “efectul ceainicului” (Teapot Effect). Probabil că erau și ei pasionați de ceai și au zis să îmbine utilul cu plăcutul 😀

efectul ceainicului

Așa cum probabil ai observat, dacă ții ceainicul înclinat și torni „în forță”, ceaiul iese într-un flux continuu și ajunge frumos în cești. Însă când ceainicul este aproape gol sau nu-l înclini suficient, lichidul se prelinge pe gura ceainicului.

Un grup de oameni de știință de la Universitatea din Lyon au studiat problema și au găsit vinovatul: un efect de “hidro-capilaritate”, care menține lichidul în contact cu suprafața ceainicului când ceaiul iese din gura vasului. Intensitatea efectului este dată de cum se comportă materialul în contact cu apa, de viteza de curgere a lichidului și de gradul de curbare al gurii ceainicului.

Soluția?  Continuă lectura „“Efectul ceainicului”: oamenii de știință au dat verdictul”

Un ritual dulce pentru ceai: Devonshire Tea (Cream Tea)

Fiind atât de pasionați de ceai, britanicii profită de orice moment al zilei pentru a se reuni în jurul unei cești aburinde. „Și dacă tot ne-am întâlnit să bem ceai, de ce să nu-i punem și ceva dulce alături?” și-au zis ei.

Pe lângă Elevenses, gustarea cu ceai și prăjituri de la ora 11 dimineața, mai există un obicei britanic pentru a crește glicemia și energia.

Devonshire Tea sau Cream Tea este o combinație de scones (mini-chifle), gem și o cremă consistentă de frișcă, servite alături de ceai sau cafea, sub forma unei gustări de după-amiază. Este o specialitate tradițională în regiunea Devon, dar e la fel de populară și în regiunea Cornwall, precum și în alte zone din lume aflate în trecut sub influența Marii Britanii.

Foto: yahoo.com/search
Foto: yahoo.com/search

Partea interesantă este că la Cream Tea se folosește o frișcă specială (clotted cream), consistentă și groasă, similară cu untul. Are un gust diferit față de frișca obișnuită datorită modului de preparare. Această specialitate a luat naștere în Devon ca mod de a separat grăsimea din lapte pentru a face unt.

În mod  tradițional, frișca pentru gustarea Cream Tea se pregătea din lapte nepasteurizat de vacă, lăsat să stea 12-24 de ore în recipiente puțin adânci, apoi încălzit ușor și lăsat să se răcească, pentru alte 12-24 de ore. Grăsimea care se ridică la suprafață, formând cheaguri, se colectează și este gata să fie întinsă pe chiflele calde.  Continuă lectura „Un ritual dulce pentru ceai: Devonshire Tea (Cream Tea)”

Cum se obține ceaiul de iasomie

De-a lungul timpului, chinezii au perfecționat metoda aromatizării ceaiului cu iasomie, o adevărată artă ce presupune răbdare, migală și pricepere. Frunzele de ceai sunt amestecate cu flori de iasomie, de la care împrumută mirosul proaspăt, rezultând un sortiment deosebit și o băutură cu gust dulceag, floral, pur. Cum are loc această întâlnire? Iată, pe scurt, care sunt pașii:

cum se obtine ceaiul de iasomie

Pregătire. Frunzele de ceai sunt pregătite pentru aromatizare prin expunerea la abur sau prin uscare cu ajutorul aerului cald. Ambele procese utilizează căldura blândă pentru a opri oxidarea frunzelor și pentru a preveni răsucirea și încrețirea lor. Astfel, ele pot absorbi mai bine parfumul florilor de iasomie, când va începe aromatizarea.

Depozitare. După pregătirea frunzelor de ceai, acestea sunt ținute la loc răcoros până vara târziu, când florile de iasomie sunt gata să fie culese.  Continuă lectura „Cum se obține ceaiul de iasomie”

Ceaiul zilei: Mao Feng

O nouă oprire în China pentru pauza de ceai. De data aceasta, mergem în provincia Zhejiang, situată în estul țării, aproape de Shanghai. Munții și dealurile acoperă mare parte din această zonă, cu o istorie îndelungată în cultivarea ceaiului (doar vorbim de China). Are un climat umed, subtropical, cu o cantitate semnificativă de precipitații sezoniere, în special pe timpul verii.

Planta ceaiului se simt foarte bine aici, motiv pentru care Zhejiang este una dintre principalele regiuni producătoare de ceai verde din China, locul de origine al multor sortimente renumite, printre care Dragon Well/ Longjing, Gunpowder sau Anji Bai Cha. Dar lăsăm deocamdată deoparte ceaiurile verzi, pentru că azi ne îndreptăm atenția spre o varietate deosebită de ceai alb din Zhejiang: Mao Feng.  

ceai alb mao feng

Ceaiul Mao Feng din magazinul nostru online este un ceai alb simplu, fără arome sau adaosuri de fructe, plante și condimente. Gustul său provine în totalitate de la muguri și frunze tinere, fragede, cu vârfurile ascuțite. Procesate delicat și rulate cu grijă, acestea captează în ele parfumul munților, care se revarsă apoi din ceașca ta când prepari băutura.  Continuă lectura „Ceaiul zilei: Mao Feng”

Secretul relaxării din ceașca de ceai

Somn, concentrare și relaxare. Te poți bucura de toate trei (pe rând!) datorită unei singure băuturi. Da, ai ghicit, este vorba de ceai! Cum de ceaiul verde te calmează fără să te moleșească? Cum se poate să te concentrezi mai bine după ce bei o infuzie aromată? Ce secret se află în spatele acestor calități ale ceaiului? Află din rândurile de mai jos!

Îți facem cunoștință cu L-Teanina, substanța prezentă în frunzele de Camellia sinensis și responsabilă, alături de alți compuși, de efectul tonic al ceaiului. L-Teanina este un aminoacid care, deși nu este esențial pentru organismul uman, are calități importante pentru sănătate și starea de bine.

Foto: hibiki-an.com
Foto: hibiki-an.com

L-Teanina a fost descoperită în anul 1949 de către cercetătorii japonezi, iar principala sa calitate este că relaxează fără a avea efect sedativ. Adică te ajută să te destinzi, însă nu creează somnolență, deci vei fi mai calm, dar nu vei moțăi toată ziua.

Efectele anti-stres și anti-anxietate fac din L-Teanină un suport de încredere și pentru somn: adormi mai ușor seara și te odihnești mai bine.  Continuă lectura „Secretul relaxării din ceașca de ceai”

Gaiwan – ce este și cum se folosește

Există multe metode de a prepara o ceașcă bună de ceai. Astăzi îți facem cunoștință cu un recipient simplu și elegant, ideal pentru a pregăti infuzii delicioase: gaiwanul.

Originar din China, gaiwanul este un mic bol cu capac și farfurioară, folosit la infuzarea frunzelor de ceai. Datează din perioada dinastiei Ming (1368 – 1644). De obicei se realizează din porțelan sau sticlă, având interiorul într-o nuanță deschisă, luminoasă, ca să poți vedea bine frunzele și infuzia. Ceaiul astfel preparat poate fi băut direct din gaiwan sau se toarnă într-un alt bol.

gaiwan

Capacul ajută la filtrarea frunzelor, dar și la manevrarea vasului, alături de farfurioară.

De ce să folosești un gaiwan?

Continuă lectura „Gaiwan – ce este și cum se folosește”