India se află în topul țărilor consumatoare de ceai din lume și este al doilea producător, după China, „oferta” sa incluzând varietățile celebre Assam și Darjeeling. Circa 70% din ceaiul produs în India este consumat la nivelul țării.
Cum a ajuns ceaiul indian să fie atât de răspândit și apreciat? Iată povestea sa!
Datorită practicii Ayurveda, indienii erau familiarizați din antichitate cu infuziile de plante și condimente, ca busuioc sfânt (Tulsi), cardamom, piper, lemn dulce sau mentă. Există dovezi că în secolul al XVI-lea în India se foloseau frunze de ceai la preparate culinare, alături de usturoi, ulei și legume. Totuși, dezvoltarea industriei ceaiului în India se datorează britanicilor, care au redescoperit ceaiul și au început cultivarea și comercializarea sa la scară largă.
Britanicii și-au dat seama că solul din India și condițiile de mediu sunt prielnice cultivării ceaiului, așa că au tot încercat să aclimatizeze semințe de planta ceaiului din China. Compania Britanică a Indiilor de Est își dorea să elimine astfel monopolul Chinei în comerțul cu ceai.
În anii 1774, Warren Hastings, Guvernatorul Bengalului, a trimis câteva semințe de ceai chinezesc emisarului său britanic din Butan, George Bogle, pentru a le planta. În aceeași perioadă, colonelul Robert Kyd a încercat și el să cultive semințe chinezești de ceai în grădina botanică pe care o fondase în India, dar fără succes.
În 1823, exploratorul scoțian Robert Bruce a descoperit o plantă care creștea în Valea Superioadă a Brahmaputrei, regiunea Assam, și care era consumată ca infuzie de tribul local Singhpho, având un gust asemănător cu ceaiul chinezesc.
Deși Robert Bruce a murit înainte să obțină clasificarea plantei, fratele său i-a continuat munca și în 1834 a trimis mostre din planta respectivă la Grădina Botanică din Calcultta. S-a descoperit este vorba de o varietate a plantei chinezești a ceaiului (Camellia sinensis var Sinensis), pe care au numit-o Camellia sinensis var Assamica. Trei ani mai târziu, britanicii au dezvoltat prima plantație comercială de ceai din India, în Chabua, Assamul Superior, punând bazele industriei de ceai indian.
Plantele chinezești de ceai au fost totuși aclimatizate și în India, însă în regiunile Darjeeling și Kangra. Plantațiile de ceai din Darjeeling au luat naștere oficial în anul 1841, la inițiativa lui Archibald Campbell, superintendent în zonă. Mulți alții au început să experimenteze cultivarea semințelor chinezești, iar dezvoltarea comercială a plantațiilor a început aici în anii 1850.
Rezultatele excelente obținute din cultivarea ceaiului în Assam și Darjeeling au inspirat și alți întreprinzători să fondeze plantații de ceai la poalele munților Himalaya și în alte regiuni ale Indiei, printre care Kumaon, Dehra Dun, Garhwal, Kangra Valley și Kulu în nord (până în 1863, fuseseră create 78 de plantații) și Nilgiri în sud (în 1832, la inițiativa Dr. Christie). Mai multe despre ceaiurile cultivate în aceste zone găsești aici.
Când britanicii au plecat din India, în 1947, industria ceaiului nu s-a prăbușit, ci a continuat să prospere și s-a extins, o parte dintre plantații fiind preluate de antreprenori locali.
Consumul de ceai în India a evoluat sub diferite forme, aproape fiecare regiune având propria variantă de chai. Pasiunea pentru mirodenii a indienilor a dat naștere la Masala Chai, ceaiul negru condimentat (masala înseamnă „amestec de condimente”) savurat astăzi pe tot globul.
Surse: indiatea.org, teacoffeespiceofindia.com, paperandtea.com, topictea.com, tea101.teabox.com