Hibiscus, culoarea din ceaiurile de fructe

Rubiniu, roșcat, bordo. Infuziile de fructe au o nuanță vie, care, alături de gustul acrișor și revigorant, se datorează adesea hibiscusului, plantă cu numeroase proprietăți benefice pentru organism.

Originar din zonele tropicale și subtropicale, hibiscusul (Hibiscus sabdariffa) se remarcă prin florile mari, de obicei roșii, din care se prepară băuturi și infuzii tonice, dar care sunt folosite și pentru decor, grație coloritului intens. Alături de măceșe și alte fructe de pădure, hibiscusul face o echipă excelentă pentru sănătate; în special sistemul imunitar are de câștigat de pe urma consumului acestei infuzii.

De ce să bei ceai de hibiscus? Continuă lectura „Hibiscus, culoarea din ceaiurile de fructe”

8 august 2018

Ceai rece cu struguri

De obicei, când ne gândim la struguri ne vine în minte un pahar de vin parfumat sau îi asociem cu un platou de brânzeturi și nuci, în stil franțuzesc. Ei bine, strugurii pot fi folosiți și pentru a pregăti un ceai rece, perfect pentru a ne răcori în zilele caniculare. E super-simplu de făcut și nici nu ai nevoie de prea multe ingrediente.

Ingrediente ceai rece cu struguri

300-350 g struguri fără sâmburi
500 ml apă
2 lingurițe ceai negru
câteva cuburi de gheață
felii de lămâie, pentru ornare

Continuă lectura „Ceai rece cu struguri”

2 august 20182 august 2018

Tartă cu piersici și migdale, de servit lângă ceai

Un dulce ușor și răcoritor, foarte gustos, care merge bine alături de o ceașcă de ceai. Astăzi te provocăm să gătești tartă cu piersici și migdale, bună de te lingi pe degete!

INGREDIENTE

Pentru aluat

175 g făină
85 g unt rece nesărat, tăiat în bucăți mici
1 lingură zahăr pudră
2 gălbenușuri

Pentru umplutură

100 g zahăr pudră
140 g unt
2 ouă bătute
140 g migdale măcinate
50 g făină
3 piersici proaspete sau din conservă, feliate

Mod de preparare

Continuă lectura „Tartă cu piersici și migdale, de servit lângă ceai”

24 iulie 201823 aprilie 2021

Cultura ceaiului în Vietnam

Se știe că ceaiul joacă un rol principal în cultura chineză, japoneză sau indiană, însă poate mai puțin cunoscută este popularitatea acestei băuturi în Vietnam. Da, ai citit bine, vietnamezii sunt mari consumatori de ceai, pe care îl integrează în viața lor de zi cu zi. Și noi am fost surprinși să descoperim acest lucru, așa că ne-am gândit să vă povestim câte ceva despre cultura ceaiului în Vietnam.

Acasă

În Vietnam, ceaiul este prezent în aproape toate activitățile sociale: nunți, zile de naștere, aniversări și alte ceremonii, dar se servește și în semn de ospitalitate sau ca pretext pentru o pauză alături de colegi și prieteni. Ceaiul creează și întărește conexiunile dintre oameni, fiind mai mult decât o simplă băutură. În casele vietnamezilor, ceaiul se bea de câteva ori pe zi, începând de dimineața, după prânz, dar și seara, pentru relaxare – moment bun de stat la povești cu membrii familiei despre cele întâmplate peste zi.

În oraș Continuă lectura „Cultura ceaiului în Vietnam”

16 iulie 201823 aprilie 2021

Câteva curiozități despre ceaiul indian

India este una dintre cele mai mari țări producătoare de ceai din lume și se mândrește cu sortimente celebre. Există numeroase varietăți de ceai indian, însă cele mai cunoscute sunt Assam, Darjeeling și Nilgiri. Desigur, nu putem uita de Masala Chai, rețeta care îmbină ceaiul negru indian cu mirodenii gustoase și le scaldă în lapte.

Indienii consumă 19% din ceaiul de pe glob, deși aproape 76% din ceaiul produs aici este savurat în afara granițelor țării. Alături de Kenya, China și Sri Lanka, India face parte din topul exportatorilor de ceai.

Aproape fiecare parte a Indiei are propria regiune de cultivare a ceaiului, cu peste 14.000 de astfel de proprietăți. Cele mai mari cantități de ceai, precum și sortimentele cele mai bune, se obțin în Assam, West Bengal, Tamil Nadu și Kerala.

Poziția geografică a Indiei determină mai multe zone climatice, astfel că ceaiurile au caracteristici distincte în funcție de locul unde sunt cultivate și chiar de plantația în sine. În general, ceaiurile negre ale Indiei au un gust puternic, tare, în timp ce unele se remarcă prin aromele delicate.

Istoria arată că în India ceaiul era consumat încă din anul 750 îHr, iar în secolul al XVI-lea exista chiar un preparat pe bază de legume cu frunze de ceai, usturoi și ulei.

Cultivarea ceaiului în India în scop comercial a luat avânt în secolul al XIX-lea, datorită britanicilor, mari consumatori ai acestei băuturi. Inițial, ei importau ceaiul din China, însă prețul foarte ridicat i-a făcut să se reorienteze. Astfel, britanicii au început să învețe despre producția ceaiului și au experimentat cultivarea acestuia în India.

Guvernatorul Bengalului Warren Hastings, botanistul Sir John Banks, colonelul Robert Kyd sau exploratorul Robert Bruce sunt doar câteva personaje care au contribuit în secolele XVIII-XIX la expansiunea culturilor de ceai în India.

Surse: teatulia.com, teacoffeespiceofindia.com, thespruceeats.com

9 iulie 2018

Ceaiul de la ora 5 și povestea sa

Ce poate fi mai englezesc decât ceaiul de la ora 5? Deși este o tradiție relativ recentă, ceaiul după-amiezii a cucerit inimile englezilor și a intrat în ritualul cotidian, făcând mai ușoară așteptarea cinei. Dar să vedem cum a început totul!

Din Asia, ceaiul a ajuns în Europa în secolul al XVI-lea, prin intermediul comercianților venețieni și portughezi. În Anglia, băutura a fost popularizată în anii 1660 de către regele Carol al II-lea și soția sa portugheză, Infanta Catherine de Braganza, însă de-abia la jumătatea secolului al XIX-lea apare ritualul ceaiului de la ora 5.

În secolul al XVIII-lea, cina a ajuns să fie servită tot mai târziu, astfel că la începutul anilor 1800, englezii luau ultima masă a zilei între 19:00 și 20:30. Durata mare de timp dintre prânz și cină le cam făcea foame englezilor, însă curând a apărut și soluția. Continuă lectura „Ceaiul de la ora 5 și povestea sa”

3 iulie 201827 iunie 2018

Pu-Erh: Shou vs. Sheng

Despre Pu-Erh, ceaiul cu formă inedită și gust puternic, îndrăzneț, am mai povestit. După fermentare și prăjire, acesta este lăsat la învechit, de obicei pentru mulți ani, asemenea vinului. Însă știați că există două feluri de Pu-Erh, în funcție de frunzele de ceai folosite și de modul de prelucrare?

Sheng Pu-Erh – crud/ verde

Este obținut din frunze de ceai verde, nefermentat. Acestea sunt culese, prăjite rapid, uscate la soare și apoi prelucrate la abur, pentru a fi comprimate în formele specifice. Ulterior, sunt lăsate să se învechească, până când capătă un gust puternic.

Deoarece acest sortiment nu este fermentat, ceaiul păstrează o aromă proaspătă, precum și un pic de gust amar, dar cu un aftertaste dulce.

Shu Pu-Erh – învechit/ negru

Se produce din ceai negru, fermentat. Inițial, acesta trece prin aceiași pași de prelucrare ca Sheng Pu-Erh, însă înainte de comprimare procesul este diferit:

Frunzele sunt așezate în grămezi înalte de aproximativ 70 cm, se udă cu apă și apoi se acoperă cu o pânză. Astfel, ceaiul rămâne cald și se creează un mediu umed care accelerează fermentarea.
După ce frunzele de ceai au fermentat până la un anume punct, sunt scoase din grămadă, aerisite, apoi comprimate. În funcție de gradul de fermentare, ceaiul își schimbă culoarea din verde sau galben într-un cafeniu-roșcat. Acest proces face ca gustul ceaiului să fie mai intens, cu o aromă de pământ.

În general, pentru ambalajele de Pu-Erh învechit se folosește culoarea roșie, în timp ce pentru cel crud nuanța preferată este verde.

În cazul celor două sortimente diferă și culoarea infuziei, nu doar gustul. Infuzia de Pu-Erh crud este de un galben deschis, iar cea obținută din frunze de Pu-Erh învechit are o nuanță de roșu închis.

Surse: pathofcha.com, teavivre.com

27 iunie 201826 aprilie 2021

Rețetă: ceai rece cu pepene galben și mentă

Vara e în toi, deci e cazul să ne răcorim cu ceva gustos, aromat și hidratant. Dacă îți place pepenele galben, află că poți să-l combini cu ceaiul pentru o băutură deosebit de parfumată, fresh, care îți va deschide apetitul pentru vacanță și relaxare. Încearcă un ceai rece cu pepene galben și mentă!

Ingrediente

500 ml apă
câteva frunze proaspete de mentă
2 lingurițe ceai verde
100 gr zahăr
350 grame miez de pepene galben tăiat cuburi
4-5 cuburi de gheață
felii de lămâie și frunze proaspete de mentă, pentru decor

Continuă lectura „Rețetă: ceai rece cu pepene galben și mentă”

16 iunie 201816 iunie 2018

De ce spălăm frunzele de ceai înainte de infuzare?

Povesteam în articolul despre cum se folosește un gaiwan că frunzele de ceai trebuie clătite înainte de infuzarea propriu-zisă. Astfel, după ce ai turnat apă caldă în gaiwan și apoi ai scurs-o, același gest îl vei face și pentru frunze. Poate te-ai întrebat de ce este necesar acest procedeu, așa că în articolul de azi dezvoltăm puțin subiectul.

Există câteva motive pentru care frunzele de ceai se “spală”:

Pentru a deschide mai bine frunzele

Unele ceaiuri oolong au frunzele strânse în forme de spirală sau de sferă, în timp ce sortimentele Pu-Erh sunt adesea comprimate în mici discuri sau blocuri. Dacă infuzăm aceste ceaiuri ca atare, riscăm ca apa să nu ajungă în interior, ci doar să umezească suprafața exterioară. În consecință, băutura rezultată va avea un gust slab. În schimb, după ce clătim frunzele cu apă călduță, o dată sau de două ori, acestea se vor deschide și își vor lăsa ulterior în apa de ceai toată aroma. De obicei, cu cât ceaiul este mai de calitate, cu atât se vor deschide mai ușor frunzele. Continuă lectura „De ce spălăm frunzele de ceai înainte de infuzare?”

27 mai 20183 decembrie 2019

Recomandări de ceaiuri în funcție de pasiuni și capricii

Fie că sunt prieteni, colegi sau membri ai familiei, majoritatea avem în jur persoane care nu ne înțeleg pasiunea pentru ceai. Sau poate o înțeleg, dar sunt sceptici să încerce la rândul lor infuziile savurate de noi.

Ca să-ți facem misiunea mai ușoară, am pregătit câteva recomandări în funcție de pasiunile sau capriciile celor pe care vrei să-i împrietenești cu ceaiul:

Iubitorul de cafea: Cel mai bine ar fi să-l ispitești cu un ceai negru de calitate, care să-i asigure o doză de cofeină, dar într-o formă mai light. Un Assam cu lapte sau un Milky Chai, dacă iubește condimentele, s-ar putea să-i schimbe părerea despre ceai.

Scepticul (cel care crede că ceaiul e o băutură plictisitoare): Servește-i un ceai care înflorește (blooming tea) într-un ceainic pe măsură, din sticlă, pentru a putea admira în voie spectacolul deschiderii. Pentru scepticii care pun accentul pe gust, ceaiul verde “Cele opt comori ale templului” este un bun punct de plecare. Continuă lectura „Recomandări de ceaiuri în funcție de pasiuni și capricii”