Ceai d'Oro Tea – Rețete, beneficii şi poveşti
Se iau frunze delicate de ceai verde și se alintă cu flori parfumate, rezultând un mix plin de prospețime. Asta au făcut chinezii acum aproape 1000 de ani, când au creat ceaiul de iasomie. Datorită gustului său plăcut, floral, a devenit unul dintre cele mai populare ceaiuri aromatizate, ajungând în ceștile din toată lumea.
Despre ceaiul verde se știe de secole că este extraordinar pentru sănătate, iar cercetările moderne i-au confirmat calitățile: previne bolile cardiovasculare și cancerul, are efect revigorant, toifică organismul, menține gingiile sănătoase, întârzie îmbătrânirea pielii și poate contribui la pierderea în greutate.
De unde atâtea efecte pozitive din câteva frunze, te întrebi? Ceaiul verde este bogat în antioxidanți, enzime, aminoacizi și polifenoli, care conferă plantei calitățile medicinale de excepție. De asemenea, reprezintă o sursă valoroasă de vitamine și minerale, mai ales magneziu, potasiu și fier. Polifenolii din ceai fac parte din subtipul numit catehine, antioxidanți care protejează de radicalii liberi și reduc inflamațiile. Frunzele de ceai verde conțin un procent de 25% catehine, spre deosebire de ceaiul negru, care are doar 4%. Și ceaiul alb are un conținut ridicat de catehine, însă într-o compoziție diferită, ale cărei proprietăți au fost mai puțin studiate.
Din ceainic, în trusa de cosmetice Continuă lectura „Ceaiul verde și frumusețea”
Dacă vrei să te bucuri de un ceai dulce fără să adaugi zahăr, ce-ai zice de un honeybush? Este o plantă înrudită cu mai cunoscutul rooibos, din familia Cyclopia, fără cofeină și cu un gust dulceag în mod natural. Se cultivă în Africa de Sud și, la fel ca rooibosul, reprezintă un substitut interesant la ceaiul obișnuit (Camellia sinensis). Deși nu este atât de popular ca rooibosul, credem că merită atenția iubitorilor de ceai, așa că îi dedicăm articolul de astăzi.
Povestea honeybush
Interesul internațional pentru honeybush se datorează companiilor de comerț olandeze și engleze prezente în Africa de Sud. În 1652, a fost înființată o așezare ce ulterior avea să devină Cape Town, ca bază pentru Compania Olandeză a Indiilor de Est, care comercializa ceai indian și condimente din Asia de Sud-Est. Botaniștii au început să studieze flora bogată din regiune, iar în anul 1705 apare prima mențiune a plantei honeybush. Aceasta a fost recunoscută ulterior de coloniști ca fiind bună pentru prepararea unei infuzii înlocuitoare pentru ceai, probabil observând practicile populațiilor autohtone. Continuă lectura „Honeybush, de la plantă la infuzia dulce”
Care este cel mai bun ceai verde?
La fel ca în cazul vinului sau al cafelei, calitatea ceaiului variază foarte mult, fiind o diferență semnificativă între gustul unui ceai mediocru și al unuia de top. Deși timpul și metoda de infuzie influențează și ele gustul băuturii, frunzele de ceai decid o mare parte din experiența servirii unui ceai cu adevărat bun.
Cum îți poți da seama dacă frunzele de ceai pe care le cumperi sunt de calitate sau nu?
Un ceai verde de calitate are anumite caracteristici pe care le poți recunoaște la o analiză mai atentă a frunzelor, a ambalajului și în momentul preparării. Sunt câțiva indicatori după care te poți ghida, astfel încât să identifici un ceai verde bun:
Ceai vrac vs la plic. Pliculețele de ceai sunt o alegere practică, însă adesea ele conțin frunze de slabă calitate, aproape pulbere, astfel că nu vor oferi o experiență satifăcătoare. Pe de altă parte, un ceai verde vrac îți permite să vezi mai bine starea frunzelor, culoarea și mărimea lor, ceea ce îți va oferi informații prețioase despre ceaiul care ar putea ieși din ele.
Forma – Fiecare tip de ceai are o formă anume, care reflectă direct procesul de selecție și producție prin care a trecut ceaiul. De exemplu, Lung Ching ar trebui să aibă frunzele ca un ac, cu suprafața aplatizată, în timp ce frunzele unui oolong ca Tie Guan Yin ar trebui să fie sub formă de spirale strânse. Ca regulă generală, frunzele întregi, cât mai mari, sunt de preferat celor sfărâmate sau chiar sub formă de praf, care indică o calitate slabă. Excepție fac anumite ceaiuri sub formă de pudră, cum ar fi matcha (vezi în acest articol cum să alegi un ceai matcha de calitate). Continuă lectura „Cum alegi un ceai verde bun”
Tu cum îți prepari ceaiul? Îl infuzezi direct în cană sau folosești ceainicul?
Te poți bucura de aroma unui ceai bun turnând apa caldă direct în cană, peste frunze, însă un ceainic va da mai mult farmec ritualului de pregătire a băuturii.
Deși ceaiul se mândrește cu o tradiție foarte veche, ceainicul are o istorie mai scurtă. Te invităm să o descoperim împreună în rândurile de mai jos!
Misterul învăluie ca un abur fin apariția ceainicului, recipientul folosit la infuzarea frunzelor de ceai sau a mixurilor de fructe, mirodenii și plante. Există mai multe păreri cu privire la cum și când a debutat în lumea ceaiului, dar este general acceptat că povestea sa oficială începe în jurul anului 1500, având ca vârf de gamă ceainicele Yixing. Continuă lectura „Istoria ceainicelor”
Având în spate un univers cultural fascinant, ceaiul japonez este extrem de ofertant prin paleta vastă de arome, culori și gusturi, alături de ceremonia elegantă de servire. Deși marea majoritate a ceaiului produs în această țară este verde, cu siguranță nu te vei plictisi încercând sortimentele atât de variate și rafinate.
Plantațiile de ceai îmbracă mai multe zone din Japonia, cele mai cunoscute regiuni fiind Shizuoka, Kagoshima și Uji. Savoarea locală, dată de sol, climă, mod de cultivare și prelucrare, face din fiecare ceai unul special. Pentru cei care acum descoperă ceaiul verde japonez, am pregătit un ghid cu câteva sortimente care merită încercate.
Sencha
Unul dintre cele mai răspândite ceaiuri japoneze, Sencha se remarcă prin echilibrul dintre aromele dulci și cele astringente, având un gust delicat, fraged. Culoarea infuziei variază de la galben deschis la galben-verzui. Se produce aproape peste tot în Japonia, reprezentând circa 70-80% din producția de ceai verde din această țară. Sencha se referă la primele frunze de ceai culese de la finalul lunii februarie – în zonele cu climă caldă, până la final de mai – în regiunile cu temperaturi scăzute. Avantajul acestui ceai este că se găsește destul de ușor și are un preț accesibil.
După ce primele frunze de ceai sunt culese pentru Sencha (din februarie până în mai), apar noi vlăstari și muguri de frunze, care vor fi folosiți pentru Bancha. Frunzele de ceai Bancha se recoltează în iunie (Nibancha), august (Sanbancha) și octombrie (Yonbancha), devenind tot mai dure cu fiecare cules. Pe lângă aceste frunze, Bancha include și tulpinile superioare ale plantei, alături de frunze mai mari îndepărtate în procesul de producere a Sencha. Continuă lectura „Ghidul ceaiului verde japonez”
Dacă primul lucru care-ți vine în minte când te gândești la culoarea mov este lavanda, acest articol este pentru tine! Cu parfumul său puternic, exotic, lavanda sau levănțica este o plantă versatilă, utilizată din antichitate în ritualurile de frumusețe și ca remediu natural. Poate ai auzit de ea ca parfumant pentru rufe și locuință, însă află că are și alte întrebuințări.
Se folosește ca ingredient în deserturi, dulceață, ciocolată și înghețată, pentru extracția de ulei esențial de aromoterapie, dar și în industria cosmetică. În plus, ține la distanță țânțarii și alte insecte, care nu suportă mirosul ei. Cum probabil ați ghicit, lavanda se poate infuza pentru a obține o băutură calmantă, liniștitoare. Nu este un ceai foarte des întâlnit, însă e interesant de încercat, mai ales că vine și cu ceva proprietăți benefice.
Beneficiile ceaiului de lavandă
În timpul sarcinii, ceaiul de lavandă nu este recomandat, deoarece poate produce complicații.
Cum se prepară ceaiul de lavandă
În anii 1820, aventurierul scoțian Robert Bruce descoperă o plantă sălbatică în regiunea tropicală Assam din nord-estul Indiei, situată de-a lungul fluviului Brahmaputra. Este vorba de Camellia Assamica, o varietate locală a celebrei Camellia Sinensis, planta ceaiului. O trimite la Calcultta, pentru a fi studiată, iar câțiva ani mai târziu ia naștere Compania de Ceai Assam, care începe cultivarea plantei în valea cu același nume. Astfel, pe piața ceaiului, India devine un competitor serios pentru China.
De atunci, ceaiul Assam a câștigat în popularitate și a ajuns în cești din toată lumea, inclusiv în sortimentele English Breakfast sau Irish Breakfast, dar și în aromatul Masala Chai.
Datorită climei tropicale, a umidității și temperaturilor ridicate, regiunea Assam reprezintă un loc ideal pentru dezvoltarea plantei ceaiului. Deși aici se cultivă inclusiv ceaiuri albe și verzi, ceaiul negru este cel mai celebru. Continuă lectura „Povestea ceaiului Assam”
Te invităm să savurezi o ceașcă de ceai japonez și câțiva biscuiți de istorie despre tradiția impresionantă a acestei băuturi în Țara Soarelui Răsare!
Japonia a făcut cunoștință cu ceaiul în secolul al VIII-lea, datorită contactelor cu China, consumul de ceai fiind strâns legat de budismul zen. Călugării japonezi călătoreau în China pentru a învăța la mănăstirile de acolo și s-au întors în țara lor nu doar cu învățături, ci și cu semințele de Camellia Sinensis.
Ceaiul a început să fie consumat în timpul ritualurilor budiste, dar și la ceremoniile și evenimentele de la Curtea Imperială a Japoniei. La acea vreme, doar nobilimea și membrii mănăstirilor budiste aveau ocazia să-l consume, fiind un bun de lux. Pentru oamenii de rând, ceaiul era un elixir misterios și inaccesibil.
Cultivarea ceaiului în Japonia a luat avânt după ce călugărul zen Myoan Eisai s-a întors din China și a plantat ceai în Munții Sefuri, zonă aflată astăzi la granița prefecturilor Saga și Fukuoka. Inspirat de Eisai, călugărul Myoe Shonin a cultivat la rândul său planta în Uji, Kyoto, care a devenit principala regiune producătoare de ceai a Japoniei, la acea perioadă. Așa a luat naștere ceaiul Uji, unul dintre cele mai rafinate și reprezentative varietăți de ceai japonez. În timp, culturile de Camellia Sinensis s-au răspândit în toată Japonia, spre Nara și apoi Shizuoka, iar ceaiul și-a pierdut exclusivismul și a început să fie băut și de oamenii obișnuiți. Continuă lectura „Ceaiul japonez – cum a început totul”
Când vine vorba de ceainice de lut, vârful de gamă este reprezentat de Yixing, un model chinezesc foarte apreciat și premiat datorită calităților sale. Se spune că dacă folosești un ceainic Yixing pentru mulți ani, la un moment dat vei putea face un ceai doar tunând apă fierbinte în vasul gol.
Te invităm să descoperi mai multe despre aceste ceainice deosebite în cele ce urmează!
Ce au special ceainicele Yixing?
Deopotrivă estetice și funcționale, ceainicele Yixing (yeeshing) sunt de o calitate superioară, fiind realizate din lut zisha, bogat în fier și cuarț, care se găsește numai în zona Yixing din provincia chineză Jiangsu. Lutul Yixing nu conține plumb, arsenic, cadmiu sau alte substanțe toxice. Datorită porozității, acest tip de lut absoarbe aromele delicate ale ceaiului, iar vasul devine tot mai parfumat cu fiecare utilizare. În plus, lutul zisha păstrează foarte bine căldura și intensifică gustul ceaiului. Continuă lectura „Ceainicele de lut Yixing – ghid de utilizare”