Arhive Despre Ceai — Pagina 14 din 16 — Jurnal de iubitori de ceaiuri

21 august 201422 aprilie 2021

Ceaiul de ghimbir: cum se prepară

Ceaiul de ghimbir reprezintă un adevărat cocktail de sănătate și aromă. Este ideal impotriva răcelilor, întărește sistemul imunitar, stimulează digestia și alungă greața, iar gustul său iute face ca toată această experiență să fie mai… picantă. În plus, are proprietăți energizante, astfel că o cană de ceai de ghimbir te va revigora imediat și îți va da un impuls în perioadele în care te simți lipsit de vitalitate.

Ghimbirul (Zingiber officinale) este nativ în zonele calde ale Asiei, ca Japonia, China și India, dar în prezent este cultivat și în unele regiuni din America de Sud, Africa și în Orientul Mijlociu. Face parte din familia Zingiberaceae, fiind înrudit cu plante ca turmeric, cardamom și galangal.

Partea folosită pe post de condiment este rizomul (partea subterană a tulpinei). Când spunem “ghimbir”, ne referim așadar la această porțiune.

Aroma specifică a ghimbirului este dată de uleiurile naturale pe care le conține, principalul compus bioactiv fiind o substanță numită gingerol, responsabilă pentru majoritatea dintre proprietățile sale medicinale.

Pentru a pregăti o infuzie se poate folosi ghimbir sub formă de praf, pliculețe sau, cel mai bine, în stare proaspătă, adică rizomul.

Iată cum se prepară ceaiul de ghimbir:

Spală bine o bucată de ghimbir proaspăt, apoi taie-l felii sau dă-l pe răzătoare, pentru a obține o aromă mai intensă. Poți să-l cureți de coajă înainte, dar merge și folosit ca atare.
Fierbe apa, apoi toarn-o într-o cană și adaugă ghimbirul.
Acoperă cana cu un capac și lasă la infuzat aproximativ 10-15 minute.
Scoate bucățelele de ghimbir sau strecoară ceaiul și apoi savurează-l.
Dacă ești răcit, adaugă o linguriță de miere și puțin suc de lămâie, pentru a-i spori efectul.

În cazul în care îți dorești un ceai de ghimbir mai aromat și vrei să variezi gustul infuziei, îl poți pregăti pornind de la mixuri de frunze de ceai, condimente și fructe. Câteva idei:

Ceai verde cu ghimbir și lămâie

Un ceai verde revigorant, răcoritor, cu multă vitamina C și poftă de viață. Pune o linguriță de ceai în apa adusă la temperatura de 90 de grade și lasă-l la infuzat 2 minute. Chiar dacă nu ai termometru, poți să măsori temperatura de infuzare “din ochi”, urmând sfaturile de aici. Adaugă 2-3 feliuțe de ghimbir în cană și bucură-te de savoarea și de proprietățile sale!

Masala Chai

Ghimbirul merge de minune în combinație cu acest ceai negru, ce provine din India de Sud și din regiunea Assam. Alături de cuișoare, nucșoară, scorțișoară, fenicul și anason, ghimbirul își face simțită prezența prin gustul său inconfundabil. Când pregătești ceaiul, pune și câteva feliuțe de ghimbir și lasă-le la infuzat. Dacă vrei să ai parte de un plus de aromă, adaugă puțină scorțișoară și 3-4 boabe pisate de cardamom. Acest ceai este delicios cu lapte și poate fi un bun înlocuitor al cafelei de dimineață.

Ceai indian tulsi cu ghimbir

Frunzele de tulsi, planta sacră a indienilor, se armonizează perfect cu ghimbirul, într-un adevărat ceai-tratament, cu un gust plăcut. În compania mirodeniilor venite de pe tărâmurile pline de mister ale Indiei, o bucățică proaspătă de ghimbir va înmulți beneficiile acestui ceai. Adio răceli și dureri de stomac!

Ceai rooibos cu ghimbir

Gustul ușor dulceag al rooibosului este completat foarte bine de ghimbirul picant, mai ales dacă adaugi și alte condimente exotice, cum ar fi nucă de cocos, piper roșu, nucșoară sau scorțișoară. Te vei simți un pic mai aproape de tropice, de piețele plutitoare din Thailanda sau de vânzătorii ambulanți din India.

Mai multe despre povestea ghimbirului, beneficiile sale și idei de ceaiuri v-am pregătit aici.

Dacă ai văzut cum se face ceaiul de ghimbir, dar vrei o variantă gata preparată, te invităm să descoperi și varietatea noastră de ceaiuri cu ghimbir!

6 august 201431 ianuarie 2016

13 utilizari alternative ale ceaiului

Dincolo de a fi o bautura delicioasa, care ne energizeaza si ne face sa privim viata cu alti ochi, ceaiul mai poate fi utilizat si in alte scopuri, fiind un aliat pentru pielea sanatoasa, un remediu la indemana pentru afectiuni usoare, dar si un ajutor practic in casa.

Am gasit cateva moduri alternative de folosire a ceaiului si chiar de “reciclare” a frunzelor, la care poate ca nu v-ati fi gandit vreodata 🙂

1. Foloseste ceaiul pentru a dezinfecta taieturile mici inainte de tratare. Aplica pe un pansament cateva picaturi de ceai negru, cu proprietati antiseptice, si tamponeaza usor rana.

2. Frunzele de ceai absorb foarte bine mirosurile urate. Pune un saculet cu cateva frunze de ceai folosite si uscate in frigider, pentru mai multa prospetime.

3.Curata ferestrele si oglinzile cu o solutie de ceai verde concentrat si alcool, in parti egale, si vor fi din nou stralucitoare-luna.

4. Fa-ti o masca naturala pentru ten folosind ceai verde pudra, in combinatie cu putina miere si apa calduta. Intinde amestecul pe fata, lasa-l sa actioneze 10 minute si apoi clateste bine. Rezultatul: o piele catifelata si ferma.

5. Daca dupa o zi lunga la birou picioarele iti sunt obosite, inmoaie-le intr-un vas cu ceai verde cald si le vei simti mai usoare. In plus, astfel previi aparitia fungilor.

6. Pentru a da un gust mai puternic oualor fierte, pune putin ceai in apa in care le prepari.

7. Ceaiul este un substitut perfect pentru apa de gura, asa ca dupa-masa iti poti asigura fara probleme o respiratie proaspata.

8. Bucura-te de ceai din cap pana-n picioare si relaxeaza-te facand o baie cu ceai verde. Vezi “reteta” aici.

9. Pentru a indeparta mirosurile neplacute de pe maini, in special de peste, curata-le cu un pliculet infuzat de ceai de iasomie.

10. Toarna ceai verde in suportul pentru cuburi de gheata si pune-l la congelator. Cand simti nevoia sa-ti revigorezi pielea, plimba un cub de ceai inghetat pe ten si fata ta va fi mai curata si luminoasa.

11. Frunzele de ceai folosite se pot transforma intr-un ingrasamant foarte bun pentru plante.

12. Aduna cateva frunze de ceai uscate intr-un saculet si pastreaza-l pe noptiera, aproape de patul in care dormi. Te va ajuta sa ai un somn lin si sa te odihnesti mai bine.

13. In cazul in care ochii iti sunt iritati sau umflati, foloseste doua pliculete umede de ceai pe post de comprese.

22 iulie 201422 aprilie 2021

Ceai ginseng pentru vitalitate

Ginsengul este o planta perena cu radacina carnoasa, care creste in zone din America de nord si in Asia de est. Cunoscut si utilizat de mii de ani de catre chinezi, despre ginseng se spune ca reprezinta un adevarat medicament natural datorita proprietatilor sale curative. Mai este cunoscut si sub denumirea Panax, cuvant care are aceeasi origine cu termenul “panaceu”, adica un medicament cu capacitatea de a vindeca orice boala.

Potrivit medicinei chineze traditionale, ginsengul energizeaza si stimuleaza tonusul general. In prezent, planta este apreciata la scara larga pentru beneficiile aduse sanatatii. Ea trateaza astenia, oboseala si anemia, iar potrivit unor studii poate reduce chiar riscul de cancer.

Ginsengul este foarte bun pentru a preveni si a trata racelile, deoarece fortifica sistemul imunitar. Revigorant si tonic, este considerat un afrodisiac eficient. In perioadele agitate, o ceasca de ceai de ginseng ajuta la diminuarea stresului, stimuland concentrarea si atentia. Totodata, reprezinta un antioxidant puternic si incetineste procesul de imbatranire al organismului. Consumul regulat de ginseng ajuta la digestie, reduce nivelul colesterolului si stabilizeaza glicemia.

In doze normale, ginsengul nu are efecte adverse, dar se recomanda sa nu fie combinat cu alte medicamente sau bauturi stimulante. Persoanele hipertensive ar trebui sa evite consumarea acestuia.

De la ginseng se foloseste radacina, partea cea mai bogata in nutrienti. De obicei, aceasta se consuma ca infuzie, dar se intalneste si sub forma de extracte lichide, pudra, capsule sau pliculete de ceai.

Avem pentru voi o combinație specială de ceai verde cu ginseng:

Ceaiul verde „Viata Vesnica” imbina mai multe tipuri de ceai alb si verde cu ginseng, iasomie, coacaze, caise si albastrele, rezultand o licoare catifelata, numai buna pentru o viata sanatoasa condimentata de exuberanta tineretii.

Foto: evernewrecipes.com

16 iulie 201422 aprilie 2021

Taifas la un pahar de ceai turcesc

Parte importanta a culturii turcesti, ceaiul (cayi) este un simbol al ospitalitatii si prieteniei, dar si al bucuriei de a trai. Pe strada, in piete, in fata magazinelor si a tarabelor, turcii isi savureaza ceaiul in timp ce stau pe scaune mici si discuta subiectele zilei.

Ceaiul a devenit popular in Turcia in secolul XX, ca o alternativa mai ieftina la cafea, iar acum este servit la orice ora din zi, fiind nelipsit de pe mesele turcilor. La ora actuala, Turcia se numara printre primele state consumatoare si producatoare de ceai din lume, iar cele mai mari plantatii de ceai se gasesc in regiunea Rize din estul tarii.

ceai turcesc

Ceaiul turcesc este in mod traditional un ceai negru, insa turistii apreciaza foarte mult ceaiul de mere (elma cayi), fara cofeina, cu un gust dulce. De asemenea, sunt cautate si ceaiurile de salvie, tei, macese sau diferitele mixuri de flori si plante vandute in mici magazine sau in bazaruri.

Ceaiul turcesc se bea dintr-un pahar de sticla avand forma unei cupe de lalea. Se serveste fierbinte, cu doua cuburi de zahar alaturi, iar concentratia poate fi ajustata adaugand mai multa apa fiarta peste ceaiul initial, care are un gust foarte puternic. Puteti alege sa beti un ceai slab (acik), unul mediu sau unul tare (koyu).

Prepararea ceaiului turcesc se face folosind un ceainic special (caydanlik), asemanator cu samovarul, constand intr-un vas mare avand deasupra sa unul mai mic. In recipientul mare se pune la fiert apa, iar in cel mic se pun frunzele de ceai cu putina apa.

Dupa ce apa din ceainicul mare a ajuns la fierbere, se opreste focul si se lasa putin sa se linisteasca. O parte din apa fierbinte se toarna apoi peste frunzele din vasul mic si se lasa la infuzat aproximativ cinci minute. Ceaiul astfel obtinut este unul concentrat si se dilueaza cu apa in functie de preferinta celui care il bea.

Daca vreti sa faceti o scurta calatorie imaginara in fascinantul Istanbul, va invitam la un CEAI TURCESC! Pentru a îl prepara acasă ai nevoie doar de apă fiartă și un ceai negru simplu. Alege sortimentul preferat de pe www.doro-tea.ro!

12 iulie 20143 decembrie 2019

Ceaiul de iasomie, terapie pentru trup si suflet

Iasomia este un mic arbust cu flori albe avand un miros placut, dulceag, din care se obtin siropuri, uleiuri esentiale, dar si un ceai delicios. Ceaiul de iasomie se refera, in mod obisnuit, la frunze de Camellia sinensis aromate cu flori de iasomie. De cele mai multe ori, acesta se obtine cu ceai verde, insa ca baza poate fi utilizat si ceaiul alb, oolong si chiar negru.

Cea mai cunoscuta forma sub care se gaseste acest ceai este de perle, obtinute din frunze si boboci. Foarte placut este si ceaiul care infloreste, o adevarata opera de arta, ce consta intr-o sfera din frunze de ceai cu o floare de iasomie in mijloc.

La fel ca si ceaiul clasic, ceaiul de iasomie isi are originile in China. Se pare ca planta de iasomie a ajuns in China din Persia, prin India, in timpul dinastiei Han (206 i.Hr. – 220). Ceaiul de iasomie a devenit foarte popular in timpul dinastiei Qing (1644 – 1912), cand se exporta in cantitati mari si in vest. Cel mai apreciat este ceaiul de iasomie produs in provincia chineza Fujian.

Cum se obtine

Frunzele de ceai sunt recoltate incepand de primavara devreme pana la finalul verii, perioada in care infloresc florile de iasomie. Acestea se culeg dimineata, cand sunt inca inchise si se pastreaza la rece pana la caderea noptii. Noaptea, florile de iasomie se deschid si isi elibereaza parfumul, moment in care are loc aromatizarea ceaiului. Exista doua metode prin care acest proces are loc: frunzele de ceai si florile de iasomie sunt fie plasate in straturi alternative, fie amestecate si lasate peste noapte. Este nevoie de aproximativ patru ore pentru ca ceaiul sa absoarba aroma iasomiei. Ceaiul astfel obtinut trebuie uscat din nou pentru mentinerea parfumului.

Unele ceaiuri de iasomie se obtint prin aromatizarea frunzelor de ceai cu ulei esential de iasomie, cu aroma naturala sau artificiala de iasomie sau cu un mix de arome florale. Desi uleiul de iasomie este foarte scump, ceaiul realizat cu ajutorul acestuia este considerat de o calitate inferioara celui traditional.

Beneficiile ceaiului de iasomie

Pe langa gustul sau delicat, dulce, ceaiul de iasomie este foarte benefic pentru sanatate. Bogat in antioxidanti, acesta lupta impotriva efectelor negative ale radicalilor liberi si astfel previne cancerul. Iasomia ajuta la scaderea colesterolului, imbunatateste circulatia sangelui si regleaza tensiunea arteriala, contribuind la sanatatea inimii. Consumul regulat de ceai de iasomie ajuta la reglarea nivelului de zahar din sange si accelereaza metabolismul. Persoanele stresate vor gasi in acest ceai un remediu minunat pentru calmare si relaxare. De asemenea, ceaiul de iasomie intareste sistemul imunitar si protejeaza corpul de inflamatiile cronice.

Recomandarea noastra

Daca v-am facut pofta de un ceai parfumat de iasomie, va propunem “Jasmine Jade Pearls”, un ceai verde de o calitate superioara, cultivat in regiunea Fujian din sud-estul Chinei. Cunoscut si sub numele de „Jasmin Dragon Phoenix Pearls”, el are forma unor mici perle elegante, rulate manual din frunze de ceai aromatizate cu flori proaspete de iasomie. Pentru a prepara un ceai delicios, puneti aproximativ 5 perle la o cana de 250 ml, turnati apa la o temperatura de 70° C si lasati la infuzat nu mai mult de 2-3 minute.

Intreaga noastra varietate de ceaiuri cu iasomie o gasiti aici. Asteptam impresiile voastre! 🙂

30 iunie 201428 decembrie 2019

Darjeeling, tărâmul magic al ceaiului

Darjeeling este o regiune din India, situată în Bengalul de Vest, la poalele munților Himalaya, renumită pentru ceaiurile rafinate cultivate aici, printre cele mai celebre din lume.

Spre deosebire de majoritatea ceaiurilor indiene, Darjeeling este obținut din frunze de Camellia sinensis de varietate chinezească și nu din cele de Assam (Camellia sinensis var. assamica). Este disponibil în variantele negru, verde, alb și oolong. Deși sunt încadrate de obicei la categoria “ceaiuri negre”, aproape toate ceaiurile Darjeeling au o oxidare incompletă, astfel că în realitate sunt mai mult oolong decât negre.

Plantațiile de ceai din districtul indian Darjeeling au luat naștere în anul 1841, când dr. Campbell a folosit semințe chinezești de Camellia Sinensis pentru a experimenta cultivarea acestei plante în mediul natural din India. Dezvoltarea comercială a început în anii 1850, iar zece de ani mai târziu compania Darjeeling avea deja 4 grădini de ceai.

În ziua de azi denumirea de “ceai Darjeeling” poate fi utilizată doar pentru a desemna ceaiul care a fost cultivat, crescut, prelucrat și produs în grădinile de ceai din această regiune. Darjeeling are statutul de indicație geografică protejată, astfel că produsul autentic poate fi obținut exclusiv în regiunea respectivă din India.

Ceai negru Darjeeling Margaret's Hope FTGFOP1 — Frunze de ceai negru Darjeeling Margaret’s Hope, o plantație cu tradiție

Darjeeling este considerat “șampania ceaiurilor” datorită notelor sale de dulce-tămâios similare celor din vinul muscat. Însă acesta poate avea și arome vegetale, fructate sau de citrice. Este mai ușor și mai puțin astringent decât majoritatea ceaiurilor negre, dar mai complex decât cele verzi. Aroma unică a Darjeeling provine din îmbinarea ceaiului de origine chineză cu condițiile naturale ale regiunii din India, având un climat rece și umed. Plantațiile sunt amplasate la altitudini ridicate, de 1000-2000 de metri. Calitățile sale, dar și producția redusă, în special în recoltele timpurii, fac ca acest ceai să aibă un preț ridicat.

Recoltarea ceaiului Darjeeling se realizează de patru ori pe an, în sezoane diferite. Ceaiurile Darjeeling din aceeași plantație vor avea un gust diferit în funcție de perioada în care sunt culese frunzele. Prima recoltă are loc imediat după trecerea iernii, ceaiul obținut având un gust proaspăt și revigorant. În această etapă sunt culeși doar bobocii și frunzele superioare. La cea de-a doua recoltă începe să se simtă deja gustul tămâios, ușor fructat, rezultând o infuzie de culoare mai închisă. Un astfel de sortiment este de exemplul ceaiul Margaret’s Hope FTGFOP1, pe care îl poți cumpăra din magazinul nostru online. Cel mai puțin favorabil sezon pentru culegere este cel musonic. Ultima recoltă este cea de toamnă, când frunzele au culoarea cuprului. Deși recoltele din primele două sezoane sunt cele mai apreciate și valoroase, cele din ultimele două sunt utilizate în amestecuri, pentru savoarea lor specifică.

Indian tea garden workers pluck tea leav — Foto: blogs.blouinnews.com

Frunzele de ceai se culeg manual și se prelucrează după metoda tradițională, fiind lăsate să se usuce pentru mai multe ore, apoi sunt rulate și oxidate.

Ceaiul Darjeeling este o sursă bună de antioxidanți, substanțe care neutralizează radicalii liberi și întăresc organismul. Toate tipurile de ceai conțin antioxidanți, dar ceaiurile negre care fermentează în timpul prelucrării, precum cele Darjeeling, sunt foarte bogate în astfel de compuși.

Îți recomandăm să încerci ceaiul Darjeeling fie simplu, fie în mixuri delicioase, alintate cu fructe. Iată câteva recomandări:

12 iunie 201422 aprilie 2021

Care sunt diferentele dintre rooibos, honeybush si rooibos verde?

Infuziile de rooibos si honeybush, dulci si parfumate, se pot savura atat calde, cat si reci, fiind o alternativa minunata la ceaiul clasic. Care sunt caracteristicile acestor plante si prin ce se deosebesc ele? Aflati din articolul pe care l-am pregatit azi pentru voi!

Desi este frecvent numit „ceai rosu”, rooibosul nu este un ceai propriu-zis, deoarece nu se obtine din frunze de Camellia sinensis. Acesta provine de la planta Aspalathus linearis, cultivata intr-o regiune restransa din Africa de Sud. Termenul „rooibos” inseamna „tufa rosie” in limba Afrikaans. Este o planta delicata, a carei cultivare se realizeaza inca in conditii traditionale. Are aspectul unui arbust mic, ce poate atinge o inaltime de pana la un metru, cu frunze subtiri, sub forma de ace. Acestea sunt verzi, insa in urma oxidarii capata culoarea rosie.

Rooibosul nu contine cofeina si nici tanin, asa ca poate fi consumat in orice moment al zilei, fara efecte adverse. Mai mult, este un aliat pentru sanatate, fiind bogat in antioxidanti si minerale. Are proprietati anti-cancer, intareste inima, imbunatateste circulatia si scade tensiunea arteriala si colesterolul.

Rooibosul este delicios atat simplu, cat si in combinatie cu fructe uscate, mirodenii sau alte plante, rezultand o infuzie de o culoare calda, roscata. Daca vreti sa va delectati cu un ceai dulce de rooibos, avem cateva recomandari pentru voi:

In ceaiul „Cele 5 Condimente” am imprietenit rooibosul cu scortisoară, anason stelat, cardamom, piper negru si cuisoare, alaturi de alte ingrediente delicioase. Amatorii de arome indiene vor iubi acest ceai.

Pentru cei pasionati de culoarea rosie, avem un ceai special: rooibos Farmecul Namibiei, plin de vitamine, cu o nuanta intensa si un gust de salata de fructe.

Un ceai rooibos cu cocos si migdale este perfect pentru dupa-amiezile calde de vara. Gustul sau puternic va va energiza cu siguranta si va va trimite cu gandul la urmatoarea vacanta. Merge foarte bine cu un strop de lapte.

Daca vrei sa simti mai bine gustul rooibosului, fara alte arome, incearca un ceai de rooibos natur, elegant, provenit de pe plantatile selecte ale Africii de Sud.

Rooibosul verde reprezinta varianta nefermentata a rooibosului clasic. Gustul aduce a plante si este mai putin dulce decat cel rosu, dar are un continut mai ridicat de antioxidanti. Culoarea infuziei seamana cu a ceaiului verde. Este alegerea perfecta pentru cei care vor sa se bucure de beneficiile ceaiului verde, insa vor sa evite cofeina.

Daca sunteti curiosi sa descoperiti secretele rooibosului verde, va invitam la o ceasca de ceai ”Soarele Africii” – un mix de frunze de rooibos rosu si verde, plus condimente si fructe exotice, perfect pentru a face o calatorie imaginara in lumea plina de mistere a continentului african.

Planta honeybush este inrudita cu rooibosul, fiind cultivata tot in Africa de Sud. Florile sale au o aroma de miere, iar de aici ii provine si numele. Gustul ceaiului de honeybush simplu este asemanator cu cel de rooibos, insa un pic mai dulce. Adaugand putina miere in acest ceai, dulceata sa va fi si mai bine pusa in evidenta. Infuzia de honeybush este folosita pentru a trata raceala, iar la fel ca rooibosul, aceasta nu contine cofeina.

4 iunie 2014

Relaxeaza-te cu un ceai aromat de plante: Inspiratie budista

Intr-o dimineata luminoasa de weekend, cu mult timp de lenevit, m-am simtit inspirata sa incerc un ceai usor, de plante si am ales sotimentul “Inspiratie budista” lasandu-ma imbiata de amestecul interesant de ingrediente.

Cand am deschis punguta, m-am cucerit imediat mirosul aromat de nucsoara, asortat foarte bine cu cel al scortisoarei. Sun fan al mirodeniilor, atat in bauturi cat si in mancaruri, dar am ramas un pic uimita de combinarea cu plante, de obicei le asociez cu ceaiul negru sau rooibos. Asa ca am fost si mai curioasa.

Culorile mixului de plante si mirodenii sunt usor tomnatice, punctate ici-colo de nuante de portocaliu. “Inspiratie budista” contine echinaceea din belsug, planta care previne raceala, intarind sistemul imunitar. Pentru savoare, aceasta este alintata cu tot felul de bunatati: bucatele de mere, de morcov si de cacao, scortisoara, nucsoara, fenicul, sfecla, chipsuri de banana, sofranel, aroma.

In timp ce am asteptat sa fie gata ceaiul, m-am jucat cu cateva scoici colorate si le-am admirat formele si suprafatele mangaiate candva de apa. Mi-am imaginat ca sunt pe malul marii si ascult valurile in tacere. Autosugestie sau nu, chiar m-am simtit zen.

Dupa 5-10 minute, ceaiul a fost numai bun de baut. Infuzia are o culoare calda, de un rosu deschis si un gust dulce, bland. Mi-am savurat ceaiul in tihna, iar ziua mi-a fost calma si linistita.

30 mai 201423 aprilie 2021

Află secretele ceaiului Pu-erh!

Pu erh, cunoscut și sub denumirile de „puer”, „pu’er” sau „po lay”, este un tip de ceai produs în provincia Yunnan din China, foarte apreciat pentru gustul sau puternic, obținut prin fermentare. La fel ca și în cazul vinului, ceaiul Pu-erh este cu atât mai bun cu cât este mai vechi.

Un element de distincție al acestui ceai este forma, obținută prin presarea frunzelor. Pu-erh se găsește sub formă de cărămidă, cuib, piramidă, prăjiturică etc, dar se comercializează și vrac, iar uneori chiar și la pliculețe. Are culoarea neagră sau maro, iar aroma sa este catifelată și aduce a pământ, lăsând un gust dulce în gură după ce este băut.

Pu-erh – Istorie și origini

Pu-erh este obținut din frunzele mari ale arborelui de ceai care crește în regiunea Yunnan din China (Dayeh). Originile sale datează de mii de ani, fiind strâns legate de comerțul cu ceai dintre China și alte țări, în special Tibet. Numele lui provine de la orașul Pu’er, de unde a început să fie vândut către alte zone. Frunzele de ceai erau comprimate în diferite forme pentru a facilita conservarea și transportul, dobândind culoarea și aroma specifice datorită fermentației naturale ce avea loc în drum spre destinație.

Pentru multă vreme, ceaiul Pu-erh a fost învechit printr-o fermentație lentă, ce dura chiar și 15 ani. În anii 1970 a fost introdus un alt procedeu, numit shou (gătire), care scurtează timpul de fermentare la un an. Acest procedeu presupune folosirea căldurii și a umezelii, precum și a bacteriilor bune.

Pu-erh ceai – Categorii

În funcție de frunzele de ceai folosite și de modul de prelucrare, ceaiul Pu erh se împarte în două categorii: Sheng Pu-Erh, adică verde sau crud și Shu Pu-Erh, adică negru sau învechit.

Așa cum sugerează și denumirea, Sheng Pu-Erh se obține din frunze de ceai verde, nefermentate, care sunt prăjite rapid, uscate la soare și apoi prelucrate la abur. Ulterior, sunt comprimate sub diferite forme și lăsate să se învechească. Totuși, acest ceai păstrează o aromă proaspătă, iar gustul este amărui, însă are un aftertaste dulce. Infuzia este de un galben deschis.

La producerea Shu Pu-Erh se utilizează ceai negru, fermentat, care trece prin aceleași etape de prelucrare ca Sheng Pu-Erh. Diferă însă procesul de dinainte de comprimare, când se accelerează fermentarea prin umezire și menținerea unui mediu cald. În consecință, frunzele dobândesc o culoare cafeniu-roșcat. Infuzia din frunze de Pu-Erh învechit are o nuanță roșu închis, iar gustul este mai intens, cu aromă de pământ.

Ceai Pu-erh – conținut de cofeină

Cât de multă cofeină conține ceaiul Pu-erh? Îl putem bea și seara sau ne afectează calitatea somnului?

Părerile sunt împărțite.

În general, cu cât frunzele sunt mai învechite, cu atât vor avea mai puțină cofeină, astfel că un Sheng Pu-Erh vechi de câțiva ani are un conținut mai ridicat de cofeină decât unul învechit de peste 10 ani. Pe de altă parte, Shu Pu-Erh își menține crescut nivelul de cofeină din cauza procesului de expunere la umezeală, care grăbește învechirea.

Studiile care măsoară conținutul de cofeină din diferite sortimente de ceaiuri arată de obicei că nivelul variază mai puternic între ceaiurile individuale din interiorul unei categorii decât între categorii diferite (negru, verde etc.)

Nu în ultimul rând, există și alți factori care determină nivelul de cofeină din ceai, cum ar fi partea din plantă folosită (mugurii au mai multă cofeină), condițiile de cultivare și prelucrare, infuzarea (cu cât infuzăm mai mult un ceai, cu atât se elimină în apă mai multă cofeină) etc.

În concluzie, Pu-Erh poate fi o alternativă foarte bună la cafea, însă dacă vrem un ceai cu un conținut cât mai scăzut de cofeină nu este o alegere foarte inspirată, deoarece nu are cu mult mai puțină cofeină față de alte tipuri de ceai. Cofeina are un impact diferit asupra fiecărei persoane, în funcție de cât de sensibil este fiecare dintre noi la această substanță.

Cum se prepară un ceai Pu erh?

Dacă pregătiți un ceai Pu-erh dintr-o formă comprimată, utilizați un cuțit mic pentru a desprinde cam o linguriță sau două de frunze. Următorul pas este clătirea lor, necesară nu doar pentru a elimina praful depus în timpul fermentării, dar și pentru a „trezi” frunzele și a le pregăti de infuzie. Pentru a spăla frunzele de ceai Pu-erh, puneți-le într-un vas, turnați apă aflată aproape de temperatura de fierbere și apoi aruncați repede lichidul.

La infuzare se recomandă un timp de 3-5 minute și apă aproape de temperatura de fierbere (aprox. 95 de grade C). Unele persoane preferă să utilizeze apă foarte fierbinte pentru o aromă mai puternică. Dacă este pentru prima dată când beți un ceai Pu-erh, vă sfătuim să pregătiți o infuzie mai ușoară, pentru că, nefiind obișnuiți cu aroma lui, s-ar putea ca băutura să nu fie tocmai pe placul vostru.

Frunzele de Pu-erh pot fi conservate pentru o perioadă foarte lungă de timp, însă ceaiul nu trebuie păstrat în recipiente etanșe sau lângă produse cu miros puternic și trebuie ferit de umezeală.

Ceai Pu Erh – Beneficii

Ca majoritatea ceaiurilor, și Pu-erh vine cu numeroase beneficii pentru sănătate, fiind o băutură ideală pentru persoanele de orice vârstă. Consumat după o masă consistentă, este un bun digestiv, reglează tranzitul intestinal și ajută la eliminarea senzației de greață sau balonare. Are proprietăți antibacteriene și ajută la protejarea organismului. Această băutură scade nivelul colesterolului, reglează glicemia și previne bolile cardiovasculare, contribuind la buna funcționare a sistemul circulator. Bogat în antioxidanți, Pu-erh luptă împotriva îmbătrânirii. În plus, are un efect de detoxificare asupra organismului și ajută la eliminarea grăsimii prin accelerarea metabolismului.

Dacă v-am făcut curioși și vreți să încercați acest ceai prețios, iată câteva recomandări! Așteptăm impresiile voastre! 🙂

Surse: pathofcha.com, redblossomtea.com, hojotea.com

5 martie 201416 februarie 2014

De unde vine ceaiul?

Un video de 96 de secunde reuseste sa ne spuna pe scurt drumul ceaiului de la plantatie si pana in pliculetele noastre. O introducere simpatica. Sigur, povestea completa e mult mai lunga si mai frumoasa…